Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Conform unui cercetător în domeniul ufologic, Nick Redfern, în noiembrie 1991, un preot din Nebraska (SUA) pe nume Ray Boeche a avut o întâlnire cu mai mulţi fizicieni care lucrau la un program extrem de secret pentru Departamentul de Apărare al SUA. Bărbații erau profund îngrijorați și căutau sfaturi și îndrumări de la Boeche cu privire la proiectul în care erau implicaţi.
Aşa cum ne spune Nick Redfern, operațiunea clasificată privea încercările strategilor militari americani de a contacta ceea ce au fost numite „entități non-umane” („Non-Humans Entities” / NHE). Majoritatea oamenilor i-ar putea numi extratereștri. Pentru o vreme, strategii militari americani s-au referit la ei și în acești termeni. Dar nu pentru mult timp…
Oamenii de știință i-au explicat lui Boeche că toate contactele cu NHE-urile nu au fost realizate față în față, ci, mai degrabă, în mod „minte către minte”. Telepatia, ESP și chanelling-ul au fost căile principale prin care a avut loc interacțiunea. Dar, pe măsură ce programul progresa, s-a produs ceva de rău augur: parcă un nor întunecat cobora asupra tuturor celor legați de program. Ghinionul, boala și chiar moartea i-au bulversat pe membrii echipei.
Deși Departamentul de Apărare a presupus inițial că entitățile cu care aveau de-a face erau extraterestre, de-a lungul timpului, acea viziune s-a schimbat semnificativ și dramatic. Într-adevăr, în 7 sau 8 luni de la începerea proiectului, oamenii de știință au ajuns să creadă că nu aveau de-a face cu extratereștri din galaxii îndepărtate, ci cu demoni extrem de periculoși, înșelători și manipulatori. Grupul de la Pentagon credea că prezența OZN-urilor pe planeta noastră a fost concepută pentru a ne face să credem că extratereștrii sunt printre noi, atunci când realitatea – așa cum o vedeau ei – era că am fost conduși să acceptăm această credință ca un mijloc de a permite slujitorilor lui Satana „să-și bage ghearele” în noi.
Cei de la Pentagon au consultat numeroase texte și cărți vechi antice, din domeniul demonologiei, în principal, pentru a încerca să-și dea seama în ce măsură fenomenul OZN era rezultatul activității demonice. S-a petrecut mult timp studiindu-se numeroase cărți despre demonologia antică și modernă, inclusiv lucrarea din 1601 a lui John Deacon și John Walker, „Dialogical Discourses of Spirits and Devils”, de exemplu. Cartea lui Deacon şi Walker prezenta cititorilor săi o istorie lungă și complicată a demonologiei, mijloacele prin care demonii puteau pune stăpânire pe oameni, natura înșelătoare a acestor creaturi.
Într-o altă carte din secolul al XIX-lea – „Devils and Evil Spirits of Babylonia”, autorul (Reginald C. Thompson), care a fost arheolog de profesie şi care a participat la descoperirea rămăşiţelor unui mare oraş antic babilonian (Ninive), a vorbit despre legendele babiloniene cu privire la entități supranaturale, prădătoare, care le făcea viaţa un coşmar babilonienilor. Thompson ne aduce aminte de celebrii incubus și succubus, entități răuvoitoare care pot lua formă masculină sau feminină, şi puteau agresa intim victimele în toiul nopții. Pentru specialiştii de la Pentagon, acesta era un teritoriu foarte familiar: ei au văzut paralele între vechile întâlniri ale creaturilor incubus şi succubus cu așa-numitele răpiri extraterestre de astăzi, care au loc, de asemenea, preponderent în miezul nopții și care au și componente se*uale. Răpitorii intergalactici de astăzi ar fi putut fi vechii incubus / succubus, remodelați și camuflați, dar toţi având aceeași agendă: să folosească, să abuzeze, să înșele și să manipuleze rasa umană.
Una dintre cele mai fascinante teorii ale Pentagonului a fost că, din timpurile Babilonului antice și până în zilele noastre, atacurile violente, prădătoare și intruzive asupra oamenilor în toiul nopții nu au avut loc în ceea ce am numi realitate. Mai degrabă, evenimentele au fost proiectate în mintea umană – ceva care le-a făcut să fie parțial manipulate de vis și parțial de hologramă. De o profundă relevanță este cartea intitulată „Unmasking the Enemy”, în care autorii săi (dr. Nelson Pacheco și Tommy Blann, de la Forţele Aeriene Americane) spuneau că „(…) „realitatea” din spatele fenomenului OZN se datorează unei manifestări a conștiinței supranaturale non-umane, în scopul înșelăciunii, care poate interacționa cu mediul nostru fizic și cu conștiința noastră umană pentru a produce efecte vizuale, fizice și psihologice. Construcția artificială creată de această conștiință imită obiectele și sistemele noastre tridimensionale și chiar imaginile noastre religioase – scopul fiind de a ne condiționa încet mintea prin înșelăciune subtilă pentru a accepta o credință falsă, subminând în același timp procesele noastre de gândire rațională și spiritul nostru uman”.
Cu privire la aceste aşa-zise „răpiri extraterestre”, Joe Jordan, specialist NASA, spunea într-un interviu din 2010 următoarele: „Oamenii nu sunt duși pe o navă spaţială; ei se află fizic încă în pat. Am câteva cazuri în care oamenii au avut experiența răpirii în prezența unui martor care era treaz. Nu s-au dus nicăieri. Aproape au intrat într-o stare inconștientă. Asta a fost doar pentru câteva minute, dar au ieșit complet epuizați și au putut să vorbească despre ce li s-a întâmplat și le-ar fi nevoie de ore întregi pentru a povesti totul. Dar au fost doar câteva minute – ca o deplasare în timp. Nu sunt sigur că aș numi-o halucinație, poate mai mult o apariție, ceva de genul unei holograme, care se află în minte. Aceste entități pot crea această experiență în mintea noastră și noi putem interacționa cu ea, apărând ca o manifestare fizică. Şi de aceea totul este atât de confuz”.