Unul dintre fenomenele de tip spiritualist care pledeaza pentru sustinerea ideii de supravietuire dupa pragul mortii a structurii constiente a eului nostru il reprezinta fenomenul „drop in” (cadere in). Acesta se manifesta in timpul sedintelor spiritiste si consta in prezentarea unei entitati total necunoscute pentru participanti, care furnizeaza informatii complet nestiute de catre cei de fata, dar care se dovedesc a fi foarte exacte atunci cand sunt supuse unor riguroase verificari.
Un aspect al fenomenului il constituie faptul esential ca un personaj necunoscut poate reaparea in cursul mai multor sedinte consecutive, persoanele participante fiind de fiecare data altele si necunoscand, de regula, de la precedentii participanti natura informatiilor furnizate.Experientele in aceasta directie au fost numeroase, mare parte dintre ele fiind publicate mai ales in Anglia, in Analele Societatii Engleze de Cercetari Parapsihologice.
Cazul Aileen Garrett. Aceasta si-a confesat abilitatile in cartea sa „Many Voices”. In starile ei de transa, Aileen Garrett era „condusa” de doua entitati care vorbeau prin vocea ei, modulandu-i insa timbrul dupa timbrul propriu. Numele lor declarat: Abdul Latif si Uvani. Aileen Garrett a fost supusa unor examene medicale si psihiatrice de catre Adolf Meyer, binecunoscuta personalitate a psihiatriei. In acelasi timp, ea a fost investigata in timpul starilor de transa de catre un alt cunoscut cercetator, Hereward Carrington, care a monitorizat, cu ajutorul aparaturii anilor ’70, starea ei fiziologica. Inregistrand parametrii sai fiziologici in stare de transa, acesta a constatat ca ei difereau de cei constatati in stare „normala”, observand totodata ca valorile lor erau diferite atunci cand era „ghidata” de Uvani, fata de cele masurate cand „ghidul” ei era Abdul Latif (Garrett a murit in 1971).
Intr-una din experientele pe care Garrett le efectua sub control intr-un laborator din Anglia, la intalnire s-a prezentat Uvani. In cursul sedintei insa, dintr-o data, vocea lui Uvani s-a schimbat. Noua voce s-a prezentat ca fiind locotenentul aviator H.Carmical Irwin, comandantul unui dirijabil care cazuse cu doua zile mai inainte in Franta. Vocea lui Irwin a dat toate amanuntele accidentului petrecut mai inainte si despre care nimeni nu stia nimic. Transcrierea relatarii lui Irwin a fost inaintata ministrului aerului, Sir John Simon, care a dispus verificarea datelor. Intreaga comunicare corespundea intocmai celor petrecute.
Un alt medium celebru a fost Arthur Ford, care a fost supus investigatiei stiintifice timp de peste 40 de ani. In ultima perioada, in anii ’60, el a fost investigat utilizandu-se aparatura folosita in antrenamentul cosmonautilor. Participant la cel de-al doilea razboi mondial, Ford a devenit celebru prin listele cu numele soldatilor cazuti pe front pe care le dicta in stare de transa. „Ghidul” sau, numit „Fletcher”, ii furniza informatii extrem de exacte. Fletcher a dat detalii deosebite despre sine, inclusiv despre unitatea militara in care a luptat in timpul primului razboi mondial, mentionand si fapte concrete legate de moartea sa pe front, fapte verificate si confirmate.
Un alt episod cu participarea lui Ford a implicat pe un cunoscut universitar, Harry Houdini. Acesta convenise cu sotia sa, Beatrice, ca, in cazul mortii sale, sa-i comunice un mesaj de „dincolo”, prin intermediul unui medium si intr-un cod secret, pe care numai ei doi il cunosteau. Houdini a murit in 1926. In anul 1928, in cadrul unor sedinte, Arthur Ford a comunicat in transa o serie de mesaje provenind de la Houdini pentru sotia sa Beatrice, transmise de catre ghidul Fletcher in codul convenit intre sotii Houdini. Mesajele, stenografiate, au facut parte din procesele-verbale incheiate la sedinte de catre participanti, printre care si un redactor al reputatei reviste de stiinta „Scientific American”.