Gurdjieff, unul dintre cei mai mari maestri spirituali ai secolului XX, a fost intrebat odata daca i se pare normal ca sa i se dea bani pentru exercitiile spirituale care le oferea celor ajunsi pe o anumita cale spirituala. Raspunsul lui Gurdjieff a fost urmatorul: „Un om se recunoaste cel mai bine in privinta atitudinii sale fata de bani. El este dispus sa dea bani pentru atatea lucruri care nu-i sunt absolut necesare, dar atunci cand ar trebui sa plateasca pentru un lucru cu adevarat important, patrunderea pe o cale spirituala, incepe sa ezite si sa i se pare suspect lucrul acesta”.
Acest raspuns poate ca ar trebui sa ne puna pe multi pe ganduri. Multi dintre noi ar putea, de exemplu, sa dea 15.000 de euro pentru o masina frumoasa, dar atunci cand sa plateasca 300 euro pentru un curs de yoga li s-ar parea prea mult sau prea suspect. Adica, cum, li se pare mult 300 euro sa „investeasca” pentru sufletul sau si acceptabil sa dea 15.000 euro pentru un obiect neinsufletit!? Tare bizar am mai devenit noi oamenii daca am ajuns sa judecam din aceasta perspectiva.
Poate ca unii vor spune ca spiritualitatea cu materialismul sunt incompatibile, si ca un maestru spiritual care cere bani este de fapt o fiinta lacoma si materialista, ce nu-l intereseaza decat propriul profit. Da, e adevarat ca sunt unii asa-zisi „oameni spirituali” care profita de naivitatea oamenilor si contra unor sume de bani incearca sa-i ademeneasca cu „false nirvane”. Dar exista si oameni spiritual adevarati care cer acesti bani nu pentru interesul material propriu, ci pentru a-i face pe oameni sa-si dea seama cat de mult valoreaza exercitiile spirituale in propria lor evolutie.