Recent, oamenii de știință Edward W. Kamen de la Institutul de Tehnologie din Georgia (SUA) și Roger D. Kamen de la Universitatea de Stat Ferris au propus o nouă teorie conform căreia sufletul uman ar putea fi de fapt un tip de câmp cuantic. Teoria câmpului cuantic (QFT) este un cadru bine stabilit în fizică care explică modul în care particulele precum electronii și fotonii (particulele de lumină) interacționează cu câmpuri precum câmpurile electrice sau electromagnetice. Potrivit QFT, aceste câmpuri conțin cuante – pachete discrete de energie care alcătuiesc structura realității. Cu toate acestea, cei doi cercetători spun că înțelegerea noastră a universului prin QFT ar putea fi limitată dacă există un tărâm dincolo de universul fizic în care legile fizicii așa cum le cunoaștem noi nu se aplică.
Un punct critic în lucrarea lor este că fizica actuală, în special mecanica cuantică, poate să nu explice pe deplin ceea ce se întâmplă dincolo de lumea materială. Fizicianul Sean Carroll a ridicat această problemă în 2011, când a pus la îndoială cum un suflet ar putea interacționa cu materia și să respecte în continuare legile cunoscute ale fizicii. Edward şi Roger Kamen susțin că, în timp ce legile noastre ale fizicii sunt în concordanță cu modul în care funcționează Universul, ele pot să nu fie complete în abordarea domeniilor non-fizice, cum ar fi tărâmul în care ar putea locui sufletul. Ei au emis ipoteza că, dacă sufletele umane există, ele nu interacționează direct cu materia, așa cum se presupune de obicei, ci mai degrabă cu anumite câmpuri, cum ar fi undele electromagnetice (EM).
Aici intră în joc conceptul lor despre „câmpul sufletului”. Cercetătorii sugerează că acesta este o formă de câmp cuantic care ar putea stoca și transfera informații, în special memoria de lucru, în timpul vieții și după moarte. Una dintre cele mai puternice dovezi care susțin această idee este fenomenul experiențelor din apropierea morţii (NDE). Oamenii care au experimentat NDE raportează adesea că pot vedea evenimente care se întâmplă în jurul lor, chiar dacă corpurile lor fizice, inclusiv ochii, nu funcționează. Edward şi Roger Kamen cred că acest lucru ar putea fi din cauză că sufletul interacționează cu lumina într-un mod similar cu modul în care creierul procesează fotonii pentru a permite vederea umană. De exemplu, fotonii din lumină ar putea interacționa cu cuantele câmpului sufletesc, permițând sufletului să perceapă și să proceseze lumina, la fel ca modul în care funcționează ochii noștri.
Un exemplu remarcabil în acest sens este relatarea unui medic care a avut parte de NDE în timp ce era supus unei intervenții chirurgicale. În timpul operației, inima medicului s-a oprit, iar ochii îi erau închiși, dar ulterior a descris că a văzut un chirurg în vârstă intrând în cameră, ceea ce a fost confirmat de cei prezenți. Acest eveniment sugerează că sufletul poate procesa informații vizuale independent de corp, eventual printr-o interacțiune între lumină și câmpul cuantic al sufletului.
Cercetătorii abordează, de asemenea, modul în care sufletul ar putea auzi sunete în timpul unor astfel de experiențe. Deși corpul ar putea fi inconștient, celulele auditive pot funcționa în continuare pentru o perioadă scurtă de timp. Aceste celule creează semnale electrice care sunt transformate în unde electromagnetice. Câmpul sufletului ar putea „citi” aceste unde electromagnetice, permițând sufletului să perceapă sunetele chiar și după moartea fizică.
Relația dintre creier și câmpul sufletului devine deosebit de interesantă atunci când ne gândim la memorie. Autorii propun că toate câmpurile electrice produse de ansamblurile neuronale din creier ar putea transfera conținutul memoriei către suflet. Acest lucru ar putea explica modul în care amintirile persistă după moarte, deoarece sunt „transferate” din câmpurile electrice ale creierului în câmpul cuantic al sufletului.
Un studiu revoluționar al lui Pinotsis și Miller (2022) a constatat că câmpurile electrice neuronale conțin informații detaliate despre memoria de lucru, oferind un posibil mecanism pentru transferul memoriei. Dacă câmpul sufletesc poate interacționa cu aceste câmpuri, el ar putea purta amintiri chiar și după ce corpul încetează să mai funcționeze.
Interacțiunea dintre câmpul sufletesc și câmpurile electrice sau electromagnetice ale corpului poate să nu fie unilaterală. Edward şi Roger Kamen sugerează că câmpul sufletesc ar putea afecta activitatea creierului influențând câmpurile electrice din creier. Acest lucru se aliniază cu teoria cuplării citoelectrice propusă de Pinotsis și colaboratorii în 2023, care presupune că câmpurile electrice pot afecta neuronii la nivel molecular.
Într-un scenariu potențial de reîncarnare, câmpul sufletului ar putea reintra într-un făt sau un copil și ar putea restabili conexiunile neuronale, transferând posibil amintiri și conștiință. Edward şi Roger Kamen emit ipoteza că această interacțiune ar putea avea loc în momente specifice, cum ar fi concepția sau gestația, dar că testarea sau măsurarea experimentală a acestei interacțiuni ar fi extrem de dificilă.
Ei recunosc dificultatea de a demonstra empiric existența câmpului sufletului. Chiar și cu tehnologia avansată, măsurarea interacțiunii dintre suflet și câmpurile electromagnetice în momentele critice, cum ar fi NDE, poate rămâne imposibilă. Cu toate acestea, lucrarea celor doi cercetători prezintă un caz convingător pentru investigarea ulterioară a interacțiunilor dintre câmpurile din domeniul fizic și a ceea ce ar putea exista dincolo de acesta.
Sursa: articolul ştiinţific „The Human Soul as a Type of Quantum Field” /osf.io