Joachim Rittstig, fost director al Școlii Germane din El Salvador și expert în calendarul mayaș, a scris o broșură în care stabilea relații uluitoare între Atlantida și culturile indienilor din America Centrală. Potrivit cercetărilor sale, din textele mayașe se poate vedea clar că, în anul 12901 î.Hr., în Guatemala de azi, exista un oraș cu numele Aztlan. Are chiar și o așezare geografică precisă: 15° 33-5’ Nord; 890° 05,5’ Vest.
În orașele mayașe ulterioare, au fost realizate sculpturi care continuă să provoace stupoare și pe care nu le înțelege niciun expert în cultura mayașă. Câteva exemple de prim rang apar în metropola antică mayașă Copan din Honduras. Și, cu cât privești mai mult aceste stele ciudate și „structuri antropomorfice”, cu atât mai mult te gândești la o civilizație ultrastrăveche, tehnică. Aceste personaje au fost, fără îndoială, imortalizate în piatră de o societate care uitase de mult cum funcționaseră cândva asemenea mistere tehnice.
Binecunoscutul cuvânt „aztec” vine de la „Aztlan”. Se spune că „poporul lui Aztlan” (Atlantida!?), străbunii aztecilor, ar fi trăit la origini pe o insulă. Și călugărul spaniol Fra Diego Durin scrie, în lucrarea sa, „Istoria noilor teritorii indiene din Noua Spanie”, că se spunea că triburile s-ar fi refugiat în grotele din „Aztlan și Tecolhuacan” după o catastrofă îngrozitoare. Patria lor inițială fusese Aztlan.