Imagine generata de Microsoft Designer
Animalele posedă darul de a calcula sau de a număra, comparabil, cel puțin, celui ce caracterizează anumite triburi care trăiesc în stare sălbatică. Astfel, câinele ciobănesc ajunge să aprecieze numărul oilor pe care le are în pază. Unul dintre ei, de exemplu, poate mâna spre stână, fără a fi instruit, grupuri de câte 10 oi odată, niciodată mai multe sau mai puține.
Un alt câine ciobănesc știa perfect de bine numărul animalelor turmei; el participa la adunarea lor, fără a omite una singură. Şi dacă vreuna dintre ele lipsea la apel, pleca peste tot în căutarea ei și nu avea astâmpăr până n-o găsea.
Sunt câini care știu să socotească numărul gărilor de cale ferată care au trecut, sau numărul opririlor de tren, până la o anumită stație, unde coboară singuri, acea gară fiind a lor.
Este cert că unele animale printre care calul, corbul, câinele și măgarul posedă noțiuni de apreciere a numerelor, este adevărat limitate, dar reale. Mai mult, animalele posedă o minunată cunoaștere a timpului și a scurgerii sale și ei acționează conform acestei cunoștințe, nu ca oamenii, ci prin alte căi numai de ei știute. Astfel, vrăbiile, mierlele, cintezoii vin la ore precise pentru a găsi hrana care li se distribuie. Ele merg și stau printre tufișurile sau arborii grădinii, așteptând cu răbdare ora și persoanele care au obiceiul să le dea fie grâu, fie firimiturile pâine, sau așteaptă deschiderea unei ferestre unde va apare persoana care să le ofere ceva.
Un câine vizita o brutărie, în fiecare dimineață când orologiul bătea ora 8, în afara zilei de duminică! Caii, folosiți pentru a încărca și descărca vagoanele, știau perfect de bine timpul cât durează munca lor, numărul de ore în timpul cărora erau chemate la treabă, nechezând apoi către stăpânii lor când sosea momentul să-și primească tainul. Câinii care conduc cerșetori orbi, știu orele la care trebuie să se posteze la ușile bisericilor.
Se știe că oile și vacile, în pășuni, se adună în mod spontan, la o anumită oră, la apusul soarelui, și vin de departe la porțile stăpânilor lor, așteptând să fie conduse la adăpostul lor pentru noapte.
Mulți câini cunosc zilele săptămânii, mai ales în raport de ziua de duminică, pe care ei o recunosc ca pe o zi de odihnă, fiind marcată prin anumite acțiuni pe care stăpânul lor le efectuează sau nu, prin încetarea anumitor treburi, prin vizite, plimbări etc.