Evreii cred ca „sangele e viata”. Ei il echivaleaza cu sufletul. In consecinta, refuza sa manance sangele animalelor. Legile dietei Kosher inca mai pastreaza aceasta credinta.
Cuplurile de tigani isi amesteca uneori sangele in ziua nuntii. De asemenea, uneori, mananca o prajitura care contine cativa stropi de sange.
Cand suntem copii, unii dintre noi ne-am facut cu alti copii frati de sange. Ne-am intepat in degete si am facut schimb de sange pentru a deveni frati in mod simbolic. Probabil ca acest obicei vechi de cand lumea este mai putin raspandit astazi, din cauza unor boli precum SIDA. Herodot (cca 485- 425 i. Hr.) a consemnat o versiune mai veche a ritualului. Oamenii care deveneau frati de sange picurau cativa stropi de sange intr-un pocal cu vin. Apoi beau amestecul de sange cu vin.
Sacrificiile cu varsare de sange sunt adesea asociate cu protejarea cladirilor noi. In Normandia, de exemplu, trebuia sa ucizi un cocos si sa-i versi sangele pe pragul unei case noi inainte ca aceasta sa poata fi locuita. Daca nu se facea acest lucru, se credea ca locatarul avea sa moara in urmatoarele douasprezece luni.
Despre vampiri se credea ca sug sangele celor vii. Muscaturile de vampir erau considerate fatale cu exceptia cazului in care victima avea posibilitatea sa manance putin pamant luat chiar din mormantul vampirului si se manjea cu propriul sange.
Sangele de dragon, un clei folosit la vopsirea lemnului, poate fi ars la miezul noptii pentru a redestepta pasiunea unui amant care pare sa-si fi pierdut interesul. In Europa, se credea ca o persoana care murise asasinata incepea sa sangereze daca era atins de criminal. Prin urmare, suspectilor li se cerea sa puna doua degete pe fata mortului, apoi pe rana si pe buric. Daca mortul sangera la atingere, suspectul era considerat vinovat de crima. Aceasta credinta isi are probabil sorgintea in cuvintele pe care Dumnezeu i le adreseaza lui Cain dupa ce acesta l-a ucis pe Abel: „Glasul sangelui fratelui tau striga din pamant la Mine” (Geneza, 4:10).