Existau pe vremuri o multime de inele vrajite sau avand introduse in ele amulete. Facatorii de minuni vindecau atingand bolnavul doar cu inelul lor. Magicienii isi confectionau inele cu constelatii, facand cu ajutorul lor minuni. Aceasta credinta era atat de raspandita la pagani, incat preotii nu puteau purta inele, decat daca erau foarte simple, fiind evident deci ca nu contin amulete.
Inelele magice au devenit foarte pretuite de crestini si un simplu inel de casatorie era legat de o multime de superstitii. Se credea ca pe cel de al patrulea deget, numit inelar, exista o linie care comunica direct cu inima si de aceea e recomandabil ca inelul de logodna sa fie pus pe acest deget. Clipa cand sotul ofera miresei inelul, in fata preotului, este de cea mai mare importanta, dupa cum spune o veche carte despre secrete. Daca sotul opreste inelul la varful degetului si nu intra peste a doua incheietura, cea care va domina in casatorie va fi femeia, dar daca el introduce inelul pana la baza degetului, barbatul va fi suveran. Ideea aceasta este inca in vigoare: de aceea, domnisoarele bine crescute au grija sa indoaie inelarul in clipa cand primesc inelul, in asa fel incat sa se opreasca inainte de a doua incheietura.
Tinerele englezoaice, care cred in aceeasi superstitie, fac mare caz de inelul de casatorie, din cauza proprietatilor lui miraculoase. Ele cred ca daca pun un astfel de inel intr-o boneta de noapte si o pun apoi sub perna, vor vedea in vis pe cel ce le e sortit.
Orientalii respecta inelele si bratarile si cred in inelele magice. Povestile lor sunt pline de preziceri facute de inelele instelate. Ei citeaza cu multa admiratie mai ales «inelul lui Solomon», cu ajutorul caruia acest rege comanda intregii naturi. Se zice ca pe acest inel era gravat numele lui Dumnezeu si el e pazit,  nu se stie unde, de balauri in mormantul lui Solomon. Musulmanii sunt convinsi ca cel ce ar gasi acest inel ar fi stapanul lumii si ar avea toate spiritele la dispozitia lui. In lipsa acestui talisman miraculos, ei cumpara uneori de la magicieni inele care fac si ele minuni.
Regele Henri al VII-lea, cel de neinteles, binecuvinta inelele de aur, care aveau, dupa parerea lui, darul de a lecui crampele.