Tacerea face parte din comunicare. Asa cum putem comunica prin absenta gesturilor, la fel de bine putem comunica prin absenta cuvintelor. Tacerea nu inseamna intotdeauna a nu avea nimic de spus, asa cum nu intotdeauna a vorbi inseamna a avea ceva de spus. Sunt momente in care prin tacere putem sa exprimam mult mai multe lucruri decat prin cuvinte. De ce alegem uneori tacerea in locul unui raspuns prin cuvinte? Poate pentru ca tacerea este susceptibila de ambiguitate, de echivocitate, in mai mare masura decat cuvintele; oamenii uneori nu au curajul rostirii, si atunci prefera sa inlocuiasca cuvintele cu o tacere sugestiva.
Sunt multe, foarte multe tipuri de tacere. Vom enumera cateva:
1) Tacerea cuiva care este tensionat, suparat, frustrat, aproape de a izbucni de manie;
2) Tacerea cuiva care este atent sa asculte sau sa priveasca sau care este fascinat de ceea ce se petrece in jurul lui;
3) „Tacerea de plictiseala” exprima o „deficienta” a situatiei, o evaluare negativa a ceea ce se intampla. Ea poate uneori chiar sa implice o atitudine de superioritate care ii va ofensa pe ceilalti;
4) Tacerea care apare pentru ca nu mai stim ce sa mai spunem, cea care se intampla cu un prieten nou sau in situatia cand ne aflam in fata cuiva ce abia ne -a fost prezentat. In timpul acestor intalniri ne asteptam la ceea ce spune fiecare. Tacerea este teama si poate reprezenta un sentiment de jena, o constiinta de sine devenita brusc prea ascutita;

5) Tacerea prezenta atunci cand reflectam la ceva ce ni se spune; in acest caz ne ia timp sa asimilam informatia;
6) Tacerea care exprima ca nu intelegem ceea ce ni se spune; in asemenea caz, putem sa fim intr -o asemenea confuzie, incat nu mai stim nici macar ce intrebari sa punem pentru a obtine o lamurire.
7) Tacerea de reverenta, de respect, de meditatie sau de contemplatie. Aceasta se poate produce intr -o biserica, in timpul unei rugaciuni, sau pentru ca vedem brusc ceva atat de minunat incat „ramanem cu gura cascata” ori profund emotionati.
8 ) Tacerea „dogmatica”, cea care inseamna: „nu mai am nimic de spus cu privire la acest subiect”.
9) Tacerea dintre doi indragostiti care nu fac altceva decat sa se tina de mana si care nu simt nevoia sa vorbeasca. Este o tacere plina de caldura si complicitate. Este gingasa, nu simtim nevoia sa o rupem, dimpotriva, vrem sa o prelungim, caci reflecta profunzimea relatiei noastre. Oamenii care se cunosc bine nu au neaparata nevoie sa vorbeasca pentru a comunica. O privire, un zambet le sunt suficiente si cuvintele nu sunt necesare.
10) Tacerea de durere si de suferinta este un alt tip. „Ei se priveau unul pe celalalt fara a spune un cuvant”. Aceasta este o tacere dificila. Stim in mod intuitiv ca cuvintele nu pot exprima simpatia si respectul pe care am vrea sa le oferim unei persoane care sufera. Simplu fapt de a fi prezenti este suficient.
11) Tacerea de sfidare, ostentativa, o specie de tacere calculata. Aceasta seamana intrucatva cu tacerea copilului care „face nazuri” fara a spune un cuvant, cu cea a prietenului care nu ne raspunde sau cu tacerea ce se asterne intr -o sala de curs, spre sfarsitul cursului, cand profesorul intreaba:”sunt intrebari?” si nimeni nu scoate un cuvant, de teama ca vor declansa explicatii ale profesorului care ar depasi ora de curs.