Inca din antichitate, aproape toate religiile importante au folosit tamaia, astfel ca, in timp, religia si tamaia nu au mai putut fi separate. Simbolismul ei tine in acelasi timp de cel al fumului, al parfumurilor si rasinilor curate folosite pentru prepararea ei. Arborii din care se obtine (boswellia) au fost deseori considerati simboluri ale lui Hristos.
Folosirea tamaii la crestiniTamaia, avind rolul de a inalta rugaciunea spre ceruri, este in acest sens o emblema pentru cel care indeplineste o functie sacerdotala: asa se explica faptul ca unul dintre Regii Magi ii daruieste pruncului Iisus tamaie.
Folosirea ei are peste tot aceeasi valoare simbolica: prin ea se asociaza umanul cu divinitatea, finitul cu infinitul, muritorul cu cel nemuritor. In acest sens, intre fumul pe care il scoate tamaia la crestini si acela produs de copal, la triburile maya, sau de tutun, la amerindieni: pipa pacii pecetluieste o alianta sau un tratat, iar prin fumul trimis catre ceruri, divinitatea este chemata pentru a conduce sarbatoarea.
Prin tamaiere se exprima puterea rugaciunilor cucernice si ale darului Duhului Sfint. Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea ta (psalmul 140,2) spune cel care citeste psalmii, iar preotul spune: tamaie iti aducem Tie, Hristoase Dumnezeule, ca miros de buna mireasma duhovniceasca pe care primind-o altarul Tau cel mai de sus din ceruri, trimite-ne noua darul preasfintului Tau Duh.
Pentru ca mirosul sa fie mai placut, tamaia se amesteca cu smirna si acest lucru ne aminteste iarasi de darurile pe care i le aduc magii dumnezeiescului Prunc.
Tamaia era un mijloc de purificare si catartic la egipteniVechile sau mai noile credinte egiptene vorbesc despre mirosul minunat al zeilor. In vechile texte se scria ca tamaia este sudoarea zeilor, iar sudoarea este purtatoarea mirosului parfumat al acestora. Astazi acelasi lucru il explicam si noi, vorbind de miros de sfintenie, deoarece multi dintre cei canonizati au avut reputatia ca raspindeau o mireasma placuta, chiar si dupa moarte.

Arderea tamiii, care capatase o insemnatate mare in Egipt inca din imperiul vechi, se facea la toate ceremoniile religioase. La marginea altarului unde se aduceau jertfele se gasea o mica adincitura, in care se punea tamaia spre ardere. tamaierile se faceau concomitent cu libatiunile si cu mijloacele de purificare, afumarea cu fum de tamaie fiind si ea o modalitate de purificare, un mijloc catartic, caci fumul cu tamaie alunga mirosul rau, asa cum spalarea cu apa indeparta murdaria. Insa tamaierea era mai presus de domeniul pur corporal, deoarece ea elibera tot raul si-l curata pe om de influentele puterilor demonice.
Tamaia era folosita si la imbalsamare, corpul defunctului fiind umplut cu produse rasinoase si aromatice: smirna, tamaie, scortisoara. Se considera ca mortii au mare nevoie de tamaie, caci acolo unde este sudoarea zeilor, carnea de pe trup traieste si vasele sanguine sint tari, scrie intr-un text din imperiul vechi.
Tamaia era o rasina celesta la mayasiIn America Centrala, tamaia apartine aceluiasi simbolism ca singele, seva, sperma si ploaia. In ritualurile lor, mayasii foloseau tamaie si copal. In Popol Vuh, cartea lor sacra, o eroina htoniana (un fel de titan, venit din interiorul pamintului) scoate din Pomul vietii seva rosie, coagulanta, a copalului, pe care le-o ofera barbatilor, ca si cind ar fi propriul ei singe. In cartea Chilam Balam se spune ca tamaia este o rasina celesta, iar mirosul ei este atras catre mijlocul cerului.
Legenda arborelui de tamaie in Metamorfozele lui OvidiuPentru greci si latini, tamaia nu putea avea, desigur, decit o origine mitologica. Intr-una din legendele cuprinse in Metamorfozele lui Ovidiu, tamaia se nascuse din unirea Soarelui cu Leucothoe, fiica lui Orhamos, regale Persilor si suzeran al tarii aromelor. Descoperind ca Phoebus devenise iubitul fiicei sale, Orhamos a dorit sa distruga aceasta pasiune si a ascuns-o pe nefericita intr-o groapa, pe care a acoperit-o cu nisip. Dis-de-dimineata, Soarele a cautat-o cu disperare, dar cind a gasit-o si a vrut s-o incalzeasca cu razele lui, era prea tirziu.
Atunci Phoebus a presarat pe copul neinsufletit al iubitei sale un nectar divin, spunind: In ciuda tuturor, tu te vei inalta la cer. Se spune ca pe locul unde s-a aflat Leucothoe a aparut primul arbore de tamaie. Astfel, dintr-un corp aflat in descompunere, zeii au creat o aroma, a carei destinatie era sa faca legatura intre cer si pamint.
La hindusi, tamaia este legata de elementul aerIn ritualurile hinduse, tamaia (dhupa) este legata de elementul aer, despre care se spune ca ar reprezenta perceptia constiintei, prezenta pretutindeni in aceasta. Hindusii au fost de fapt mari amatori de mirosuri suave, iar India a importat intotdeauna materii turifere, provenind din Arabia. Daca fumul de tamaie este folosit in mod artificial la unele experiente ale yoghinilor, arderea bastonasului serveste la masurarea timpului in metodele budiste de meditatie.
In hinduismul modern, tamaia este folosita in mod frecvent. Cultul Shiva recomanda preotilor sa arda periodic tamaie in fata statuii zeului Orissa sau pe o piatra care il reprezinta. tamaia si parfumul ei formeaza una dintre cele cinci ofrande senzoriale, ce constituie o etapa din cele sapte etape de adoratie.
Cum folosesc budistii tamaiaLa budisti, tamaia nu servea numai la ceremoniile initiatice ale calugarilor, ci si in ritualurile cotidiane ale manastirii si clerului local. Oferita pentru a obtine ajutorul spiritelor bune, folosirea ei s-a extins si pe timpul festivalurilor, al botezurilor si al altor ceremonii. Pentru budistii japonezi, folosirea tamiii este curenta, aceasta influentind si cultul Shinto.
Chinezii ard si ei tamaie inainte de a-i consulta pe zei. tamaia joaca un rol important in ceremoniile si procesele funerare, ea avind rol de dezinfectant si de cadou oferit sufletului la plecare. La Canton, in cea de-a treizecea saptamina a anului, are loc o curatenie generala a casei, timp in care casa este afumata cu trei bastonase de tamaie, pentru a alunga demonul saraciei.