Iată o hartă foarte interesantă din anul 1687, în care apar cel puţin 200 de biserici creştine iezuite în îndepărtata China! Dar, şi mai interesant în această hartă de la sfârşitul secolului al XIX-lea este faptul că observăm cum la nord China era învecinată cu misteriosul teritoriu al Tartariei (Tartaria Occidentală şi Tartaria Orientală). De ce spun „misterios”? Pentru că în istoria oficială se păstrează o tăcere suspectă când vine vorba de ţinutul Tartariei.
Această țară gigantică din Eurasia (Europa + Asia) a continuat să apară pe diferite hărți până în secolul al XIX-lea. Acum, să vedem ce scrie Wikipedia despre asta: „Tartaria – a fost un nume folosit în Evul Mediu până în secolul al XX-lea pentru a desemna teritoriul din nordul și centrul Asiei, care se întinde de la Marea Caspică și Munții Ural până la Oceanul Pacific, după invazia mongolă-turcă, fiind locuit în cea mai mare parte de popoare turcice. Tartaria încorpora zonele actuale de stepă pontico-caspică, Volga-Ural, Caucaz, Siberia, Turkmenistan, Mongolia și Manchuria”. Adică, o mare parte din teritoriul Rusiei de azi.
În „Encyclopedia Britannica”, vol. III din 1771, ni se spune următoarele: „TARTARIA: o țară vastă în părțile nordice ale Asiei, marginită de Siberia la nord și vest. Tătarii care se află la sud de Moscova și Siberia sunt cei din Astrahan, Circazia și Daghistan, fiind situați la nord-vest de Marea Caspică; tătarii Calmuci, care se află între Siberia și Marea Caspică; tătarii uzbeci și mogulii, care se află la nord de Persia și India; și în cele din urmă, cei din Tibet, care se află la nord-vestul Chinei”.
Explicațiile istoricilor sunt acelea că Tartaria nu a fost o țară, ci nume pentru un teritoriu cu o populație sub formă de triburi nomade. Din moment ce geografii occidentali știau prost aceste tărâmuri, ei le-au numit generic Tartaria. Pe măsură ce Imperiul Rus a crescut, Tartaria a devenit mai mică și a dispărut treptat de pe hărți, odată ce aceste terenuri au fost explorate. Însă, de ce un teritoriu „haotic”, neorganizat, ar avea un steag propriu, şi o heraldică proprie? De exemplu, într-o Enciclopedie Americană din 1865, apare între „steagurile naţiunilor”, steagul Tartariei – un dragon.