Am citit următoarea postare pe o pagină de Facebook: „Bunica mea a murit de cancer cerebral în urmă cu circa 20 de ani. La circa 2 săptămâni după ce a murit, mă aflam la locuinţa părinţilor mei, când mama a primit un telefon de la un număr necunoscut şi neidentificabil. Mama a răspuns, a tăcut, a închis telefonul şi s-a dus în camera ei, fără să spună nimic.
Când în sfârşit am reuşit să vorbesc cu ea, mi-a spus că la telefon era bunica mea moartă (mama mamei mele), care i-a spus că era „prinsă” în cealaltă lume şi o ruga să vină să o ia de acolo, pentru că ei nu o lasă să plece. Apoi, telefonul s-a închis. Acum câţiva ani, mama a recunoscut că acest eveniment s-a mai întâmplat de vreo două ori în acel an, şi apoi s-a oprit, însă nu a mai dorit să vorbească despre asta”.
Deşi unii s-ar putea să râdă de o asemenea postare, există mai mulţi martori în lume care au avut parte de aşa ceva (telefoane de la cei decedaţi), inclusiv eu. Explicaţii ştiinţifice nu există, aşa că trebuie să ne oprim la cele paranormale. Se pare că, într-un fel, mintea umană nu moare după dispariţia trupului fizic, iar ea are acces la undele electromagnetice asociate semnalelor 2G / 3G / 4G etc. ale telefoanelor mobile sau fixe. Cum se realizează convorbirea telefonică, dacă mortul nu are corzi vocale (ar putea întreba unii)? E greu de spus, dar probabil o fi vorba de un fel de telepatie care se transformă în voce.
De ce-ar folosi morţii telefonul şi nu ar comunica direct cu cei dragi, prin telepatie sau prin intermediul viselor? E greu de răspuns şi la asta… dar poate că ei doresc să-i anunţe pe rudele lor că ei trăiesc în lumea cealaltă, iar acest tip de comunicare ar fi de netăgăduit; visele ar putea fi interpretate ca fiind efectul imaginaţiei celor care au parte de ele.