Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
David Bohm este unul dintre fizicienii care au readus in discutie chestiuni controversate din mecanica cuantica. Teoria lui despre ordinea „infasurata” pare sa fi aparut atunci cand nu a putut fi inteleasa. in acest articol, regasit pe pagina de internet a diviziei de cercetari a IBM, cativa oameni de stiinta iau in serios rezultatele experimentelor EPR si demonstreaza ca aceste experimente sustin si demonstreaza validitatea mecanicii cuantice chiar pana la ideea de teleportare, asa cum este ea cunoscuta din literatura stiintifico-fantastica. Cititi in continuare…
Teleportarea este denumirea data de scriitorii de SF pentru a face sa dispara un obiect sau persoana dintr-un loc si a o face sa apara in alta parte.
Nu se explica in detaliu cum este posibil acest lucru, dar ideea de baza este ca obiectul este „citit” (scanat) pentru a se obtine toata informatia pe care o poate da, apoi aceasta informatie este transmisa in vreun fel catre locul de destinatie si este folosita pentru a se reface obiectul, nu in mod necesar din acelasi material ca originalul, dar poate din atomi de acelasi fel aranjati in acelasi mod ca si originalul. (Noi stim deja ca orice material este de fapt o „colectie” de atomi aranjati intr-un anume fel, specific). in acest fel, un teleportor (masinaria care face teleportarea), ar fi asemanator cu un fax, dar nu ar folosi hartie, ar putea sa reproduca obiecte tridimensionale, copia ar fi perfect identica, iar in originalul ar fi distrus in momentul transmisiei. Cativa autori de SF au descris insa teleportoare care pastreaza originalul si intalnirea dintre original si versiunea teleportata a aceleiasi persoane. Dar cel mai des intalnit teleportor distruge originalul, functionand ca un super dispozitiv de transport, si nu ca un copiator perfect de corpuri si suflete (de altfel, sufletul nici nu se poate copia, el este unic ca si fiecare dintre noi).
Cu cativa ani in urma, un grup format din 6 oameni de stiinta, printre care se afla Charles H. Benett de la IBM, au confirmat intuitiile majoritatii autorilor SF aratand ca teleportarea perfecta este cu adevarat posibila in principiu, dar numai daca originalul este distrus. intre timp, alti oameni de stiinta pregatesc experimente care demonstreaza teleportarea obiectelor microscopice, cum ar fi atomi sau fotoni. Dar fanii SF-ului vor fi dezamagiti sa afle ca majoritatea expertilor sustin ca nu se vor putea face teleportari cu obiecte mari sau cu oameni pentru simplul motiv ca inca nu se dispune de tehnologia necesara, desi acest lucru nu ar fi in contradictie cu nici-o lege fundamentala a fizicii.
Pana recent, teleportarea nu a fost luata in serios de oamenii de stiinta, pentru ca se credea ca nu respecta principiul de nedeterminare din mecanica cuantica, care sustine ca nu se poate afla intreaga informatie referitoare la un obiect cuantic. Conform acestui pricipiu, cu cat obiectul este mai bine masurat, cu atat procesul de masurare deranjeaza obiectul si se ajunge pana acolo unde starea originala a obiectului este complet schimbata de procesul de masurare si asta inainte de a putea fi extrasa intreaga informatie din obiect pentru a se putea incepe efectiv teleportarea. Asta pare a fi un argument solid impotriva teleportarii: nu se poate face o copie perfecta a unui obiect. Dar cei sase oameni de stiinta au descoperit ca nu este asa, folosindu-se de celebrul efect Einstein-Podolski-Rosen, din mecanica cuantica.
Pe scurt, ei au reusit sa gaseasca o modalitate de a masura o parte din proprietatile obiectului A care se doreste a fi teleportat, in timp ce au facut ca cealalta parte de informatii, necunoscute, ale obiectului A, sa treaca – prin efectul EPR – in alt obiect, C, obiect care nu a fost in contact cu A. Mai tarziu, aplicand obiectului C un tratament conform cu informatia „citita” de la A, este posibil ca sa se modifice starea lui C astfel incat acesta sa devina identic cu A in starea in care era inainte de scanare. Obiectul A nu mai este in acea stare de inceput din moment ce a fost scanat, deci ceea ce s-a obtinut este teleportare, si nu replicare. Restul de informatie care nu a fost scanata de la A, este transmisa de la A la C prin intermediul unui al treilea obiect, B, care interactioneaza mai intai cu C si apoi cu A. Ce? Este corect asa ceva? Adica „mai intai cu C si apoi cu A”? Bineinteles, in mod obisnuit, ca sa obtinem ceva de la A la C trebuie mai intai sa accesam A si apoi C, si nu invers.

Dar aici este vorba de o informatie atat de subtila incat nu poate fi scanata si nici citita sau masurata, spre deosebire de orice alte proprietati materiale ale obiectelor. Aceasta informatie atat de subtila, numita efectul EPR (dupa numele celor trei mari fizicieni care l-au descoperit), a fost partial inteleasa inca din 1930 cand a fost discutata intr-un faimos material al fizicienilor Albert Einstein, Boris Podolski si Nathan Rosen. in anii 1960, John Bell a aratat ca doua particule „pereche”, care au fost candva in contact, dar s-au departat prea mult unele de altele pentru a mai putea schimba informatii in vreun fel, vor actiona individual in maniere identice din punct de vedere aleator, maniere ce nu pot fi explicate prin statistica. Experimente cu fotoni si alte particule au demonstrat aceste corelatii, in acest fel validand mecanica cuantica. O alta caracteristica a efectului EPR este aceea ca informatiile furnizate nu pot fi intelese si controlabile in mod clasic. Este exact acea parte de informatii care nu poate fi extrasa pe cai obisnuite, clasice. Exact ceea ce face ca obiectul A sa poata fi teleportat si sa devina obiectul C.
In transmisiile conventionale de tip fax, originalul este scanat („citit”), iar informatia extrasa din el, desi partiala, este folosita pentru a fi transmisa la distanta, insa originalul nu este distrus de procesul scanarii. in teleportarea cuantica, doua obiecte B si C sunt mai intai aduse in contact direct si apoi separate. Obiectul B este trimis catre statia de transmisie, iar obiectul C este trimis catre statia de receptie. La statia de transmisie, obiectul B este adus impreuna cu obiectul A (originalul) si sunt scanate, ceea ce le modifica starea atat de profund incat cele doua obiecte sunt total schimbate. Informatia obtinuta este transmisa catre statia de receptie unde este folosita pentru a se aplica obiectului C tratamentul necesar pentru a-l transforma intr-o replica exacta a obiectului A original.
„Scaunul pe care stati acum este de fapt o colectie ordonata de fotoni, protoni, electroni, etc. care se afla intr-un spatiu de vid imens. Aceste particule nu difera cu nimic de cele aflate in componenta oricaror altor obiecte sau fiinte din acest univers. Doar modul de ordonare este altul. Teleportarea este posibila.”