Veche capitala a Egiptului de Jos, Memfis era cunoscut ca Ankh-Tawy, „cel ce leaga cele doua pamanturi”. A fost centrul religios si administrativ al Egiptului in timpul perioadei predinastice si o parte din timpul Regatului Vechi. In fruntea zeilor de la Memfis se afla Ptah, despre care se spunea ca a creat universi din capul si limba sa. El, sotia lui, Sekhmet, si fiul lor, Nefertem, formau triada principala a teogoniei de la Memfis. Alti zei, din Heliopolisul invecinat, au fost asimilati si ei in teogonia din Memfis, adese ca incarnari ale lui Ptah.
Mitul creatiei este inscris pe Piatra Shabaka, datand din timpul Regatului Nou. Aceasta face din teogonia de la Memfis una dintre primele bazate pe texte, ca sl teologiile iudaica si crestina.
Ptah si Sekhmet
Cuplul divin de la Memfis erau Ptah si sotia lui, Sekhmet. Deoarece Ptah a creat lumea gandind-o si vorbind-o – dand fiecarui lucru viata (ankh) si forta vitala (ka) – era considerat patronul mestesugarilor. Era reprezentat ca o mumie, purtand un acoperamant de cap si tinand un toiag cu insemnele autoritatii, vietii si stabilitatii. Zeita leoaica Sekhmet, „cea puternica”, era o zeita cumplita, care scotea flacari. Faraonii ii invocau puterea si ajutorul pe campul de lupta. Bolile erau considerate mesagerii Iul Sekhmet, de aceea cultul el implica multe ritualuri de imbunare, pentru a o multumi.
Nefertem
Desi Sekhmet era o zeita cumplita, avea si un aspect matern. Fiul ei si al lui Ptah era Nefertem, zeul-lotusului. El reprezenta lotusul albastru, care a iesit din apele primordiale in timpul creatiei; din petalele lotusului a aparut soarele. Nefertem a devenit un zeu al parfumului. Venerat la Memfis, apare adesea ca un barbat cu un mugur de lotus pe capsau ca un copil asezat pe un lotus.