Te-ai gândit vreodată la posibilitatea ca creaturi extraterestre să trăiască pe planeta noastră, dar adânc sub suprafața Pământului? La acelaşi lucru s-a gândit şi Mac Tonnies, care a murit în 2009, dar nu înainte ca a sa carte, „The Cryptoterrestrials” („Criptotereştrii”) să poată fi terminată. Tonnies a concluzionat că răpirile extraterestre sau preocupările lor cu privire la războiul nuclear s-au datorat unui singur fapt: „extratereștrii” erau chiar de aici. Și au fost întotdeauna.
Iată ce ne spune Tonnies cu privire la ipoteza sa: „După ce am citit nenumărate cărți despre OZN-uri și paranormal, am început să observ că ipoteza extraterestră are nişte nepotriviri evidente. Pe scurt, „extratereștrii” păreau mai degrabă a fi niște caricaturi suprarealiste ale noastre, decât ființe care posedă tehnologia asemănătoare unor zei şi care vin din spaţiul interstelar. La fel ca cercetătorul OZN Jacques Vallee, am ajuns la realizarea că ipoteza extraterestră nu este suficient de temeinică pentru a cuprinde totalitatea cazurilor. Dar, dacă am avea de-a face cu ființe umanoide care au evoluat aici pe Pământ, unele dintre probleme dispar”.
Unul dintre cele mai mediatizate cazuri de „răpire extraterestră” a fost cel din 19 septembrie 1961, al lui Betty și Barney Hill. Cei doi soţi veneau acasă dintr-o vacanță în Canada, când călătoria a luat brusc o întorsătură ciudată. Pe o porțiune de drum, cei doi au văzut o lumină curioasă pe cer, care părea să-i urmărească. Apoi, soţii au experimentat un sentiment de lipsă de timp, de câteva ore, și, după ce au ajuns acasă, au suferit vise ciudate și traumatizante; erau vise care sugerau că ar fi fost luați la bordul unei nave extraterestre, unde li s-au făcut experimente cu figuri umanoide cu aspect ciudat. În cel mai scurt timp, visele au devenit coșmaruri definitive.
Când lucrurile s-au înrăutățit cu adevărat pentru familia Hill, iar coșmarurile și stresul au început să-i copleșească (Barney, de exemplu, a dezvoltat ulcere gastrice), soţii au căutat ajutor; a fost o idee foarte bună, deoarece același ajutor a dus la răspunsuri pentru ceea ce s-a întâmplat în acel drum plin de mister. Ei au fost puși în legătură cu un neurolog și psihiatru din Boston, Massachusetts, pe nume Benjamin Simon. Acesta a ales să îi supună pe cei doi hipnozei regresive. Ceea ce a urmat nu poate fi descris decât ca incredibil. Atât soțul, cât și soția au spus povești aproape identice despre cum au fost luați din maşina lor, duşi pe un obiect zburător neidentificat și supuși unei serii de proceduri medicale – dintre care majoritatea au fost foarte intruzive și stresante. Totul a durat aproximativ două ore.
După ce a devenit publică povestea lui Betty și Barney Hill, autorul John Fuller a hotărât să scrie o carte pe acest subiect, intitulată „Călătoria întreruptă” şi publicată în 1966. De atunci, fenomenul de răpire extraterestră s-a răspândit ca focul de pădure. S-ar putea să nu știm niciodată câți oameni cred că ar fi fost răpiți de către extratereştri. La urma urmei, nu toată lumea își dorește publicitate, și mai ales nu o publicitate de tip foarte controversat.
Referitor la ceea ce s-ar putea afla în spatele răpirilor, cu siguranță cea mai controversată și mai răspândită credință este aceea că entitățile extraterestre sunt angajate într-un program masiv, ascuns, pentru a crea aşa zişii hibrizi oameni – extratereştri. Dr. David Jacobs, în cărțile sale – „The Threat” / „Ameninţarea” şi „Walking Among Us” / „Ei se plimbă printre noi”, concluzionează că problema hibrizilor este de-a dreptul periculoasă și că suntem infiltrați de extratereștri care au un singur scop în minte: controlul complet. Dar, dacă ar exista o explicație mult mai reală pentru fenomenul răpirii extraterestre? Această întrebare ne readuce la Mac Tonnies, care concluzionează: „Privesc cu scepticism presupusul „program de hibridizare”. Cât de siguri suntem că acești intruşi sunt extratereștri? Pare mai realist să presupunem că așa-numiții extratereștri sunt oameni, cel puțin în unele privințe (…) Dacă ar fi vorba de o populație criptoterestră care este sărăcită genetic, așa cum presupun că ar fi vorba, atunci aceşti criptotereştri s-ar putea baza pe o recoltă de gene umane pentru a-și spori fondul genetic aflat în scădere”.
Tonnies și-a îndreptat atenția spre Antonio Villas Boas, un avocat brazilian, care a susținut că în 1957, în timp ce locuia la ferma familiei sale, ar fi fost răpit într-un OZN și ar fi făcut amor cu o „femeie-extraterestru”. Tonnies a comentat astfel întâmplarea lui Villas-Boas: „Simplul fapt că ea părea complet feminină și, în plus, atrăgătoare, infirmă o explicație nepământeană. Mai mult, s-ar putea argumenta că mediul în care el a întâlnit-o pe ea la bordul „navei spațiale”, duce la concluzia că totul a fost proiectat în mod deliberat pentru a întări convingerea că avem de-a face cu extratereștri. Dar, criptotereștrii se folosesc de oameni pentru a-și îmbunătăți stocul genetic. Dorința lor de a continua supraviețuirea noastră, chiar dacă numai de dragul materialului nostru genetic, ar fi putut juca un rol substanțial în a ne ajuta să evităm dispariția ca specie, în timpul războiului rece, când fenomenul OZN a explodat.” Este într-adevăr un fapt că după cel de-al doilea război mondial, nenumărați oameni de pe întreaga planetă au susținut întâlniri apropiate cu extratereștri cu aspect foarte uman, care ne-au cerut să renunţăm la armele atomice, ca nu cumva să ne transformăm planeta într-un pustiu radioactiv, aproape lipsit de viață.
De ce extratereștrii de pe o planetă aflată într-un sistem stelar extrem de îndepărtat le-ar păsa de ceea ce s-ar putea întâmpla în lumea noastră? De ce ar face-o? Dar, dacă, așa cum a bănuit și sugerat Tonnies, „extratereștrii” sunt într-adevăr „criptotereştri” de aici de pe Terra, atunci temerile lor că am putea distruge Pământul devin mult mai de înțeles: ei sunt forțați să împartă planeta cu cele mai violente și distructive specii de pe planetă, adică noi, oamenii. Tonnies a mai spus că criptotereștrii ar putea să nu fie atât de avansați din punct de vedere științific și tehnologic pe cât am putea crede.
Există un incident din anii 1970, care a avut loc în Michigan (SUA). Un profesor care mergea târziu noaptea cu maşina, a văzut mai multe lumini în pădure. El a descris mai târziu că a observat un fel de navă în depărtare – un OZN. Nişte creaturi asemănătoare oamenilor au coborât din navă şi s-au dus la o mașină parcată pe marginea drumului, care era un Cadillac sau ceva de genul ăsta. Ei păreau oameni. S-au urcat în mașină și au plecat. Câteva săptămâni mai târziu, profesorul îl vede pe unul dintre aceste creaturi umanoide într-un supermarket. O fi şi aceştia criptotereştri?
Walter Bosley a servit atât în ​​Biroul de Investigații Speciale al Forțelor Aeriene ale SUA (AFOSI), cât și în Biroul Federal de Investigații (FBI). El a dezvăluit că OZN-ul prăbuşit în 1947 la Roswell (New Mexico / SUA), nu era de natură extraterestră. Acest vehicul ar fi venit din interiorul planetei, iar civilizația există acolo într-un vast sistem subteran de caverne și tuneluri, fiind de natură umană. Bosley a declarat: „Ocazional, ei vin și pleacă, ies la iveală în vehiculele lor și ocazional se prăbușesc. Sunt oameni ca înfățișare, atât de mult se aseamănă cu noi, încât se pot mișca printre noi cu ușurință, fără să fie remarcaţi. Însă, dacă te uiți îndeaproape, vei observa ceva ciudat la ei”.