Ideea unui Pământ gol poate părea ridicolă, dar teoria a fost luată în serios cândva de oamenii de știință și politicieni. Owen Egerton, regizor de filme de groază precum „Mercy Black” și „Blood Fest”, este și un romancier talentat. În cartea sa recentă, „Hollow”, un profesor de studii religioase care deplânge pierderea fiului său devine fixat pe ideea că centrul Pământului este locuit de o civilizație avansată.
„”Hollow” se află la intersecția a două obsesii, una fiind „Cartea lui Iov” și cealaltă fiind „teoria Pământului gol””, spune Egerton în episodul 444 din podcastul „The Geek’s Guide to the Galaxy”. Pentru a ajunge la baza teoriei, Egerton s-a oferit chiar voluntar să navigheze spre Polul Nord cu un spărgător de gheață rus, ca parte a unei expediții pentru a localiza o intrare în Pământul gol. Din păcate, călătoria nu a avut loc niciodată.
În timp ce scria cartea, Egerton a considerat teoria Pământului gol ca fiind o bazaconie, dar evenimentele recente l-au făcut să-și reconsidere această viziune. „Când scriam despre Pământul gol, am descoperit din ce în ce mai mult că există teorii ale conspirației care nu sunt atât de aberante, ca aceasta”.
Mulți oameni cred că teoria Pământului gol şi locuibil înăuntru („Hollow Earth” în limba engleză) este mai mult decât un mit, unii încercând chiar să o dovedească acest lucru științific. Multe mituri ale lumii vorbesc ca Pământul să fie gol şi locuibil. De exemplu, eroul babilonian Gilgamesh şi-a vizitat strămoșul său, Utnapishtim, în „inima” pământului. În mitologia greacă, Orpheus încearcă să-l salveze pe Eurydice din iadul subteran. Se crede că faraonii din Egipt comunicau cu lumea subterană, care putea fi accesată prin tuneluri ascunse sub piramide. Budiștii au crezut (și încă cred) că milioane de oameni trăiesc în Agharta, un paradis subteran condus de „regele lumii”.
Viceamiralul Richard E. Byrd, din partea Marinei SUA, a fost un aviator celebru și explorator polar; el a fost cel care, între anii 1946 și 1947, el și echipa sa au realizat o operațiune la scară largă numită „High Jump”, în timpul căreia s-a descoperit și cartografiat 1.390.000 km² de pe teritoriul Antarcticii. Celebrele expediții ale lui Byrd au intrat ca şi argument în favoarea teoriei Pământului gol, când mai multe articole și cărți, ca de exemplu „Lumile dincolo de Pol” de Amadeo Giannini, au susținut că Byrd nu a zburat peste pol, ci în interior, prin găurile mari de la pol. Citiţi mai multe în acest articol: Întâlnirea fantastică a amiralului Byrd cu lumea ascunsă de la Polul Nord: păduri, munţi, mamuţi, OZN-uri cu zvastică şi oraşe de cristal…