„The Coming Race” (1871) este un roman SF de pionierat al scriitorului Bulwer-Lytton, deși, din păcate, nu este atât de cunoscut pe cât ar trebui să fie în zilele noastre. Narațiunea lui Bulwer-Lytton pivotează pe ideea „Pământului gol şi locuibil”.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, principalul susținător al acestei teorii era John Cleves Symmes, Jr, care dorea ca guvernul SUA să sponsorizeze o călătorie în adâncul Pământului, prin gaura de la Polul Nord.
Teoria Pământului gol postula posibilitatea unei lumi locuibile, și poate chiar a unei civilizații extraterestre, în interiorul Pământului. Călătoria lui Jules Verne către centrul Pământului este o exploatare destul de faimoasă a acestei idei.
Revenind la romanul lui Bulwer-Lytton, acesta prezintă un călător tânăr, fără nume și bogat (naratorul), care îşi vizitează un prieten, un inginer minier. Ei explorează un puţ natural aflat într-o mină care a fost dezafectată. Naratorul ajunge în siguranță la fundul prăpastiei, dar frânghia se rupe și prietenul său este ucis. Naratorul își găsește drumul într-o lume subterană ocupată de ființe care par să semene cu îngerii. Se împrietenește cu prima ființă pe care o întâlnește, care îl ghidează într-un oraș care amintește de arhitectura egipteană antică. Exploratorul întâlnește pe familia gazdei sale.
Eroul descoperă că aceste ființe, care se numesc Vril-ya, au mari abilități telepatice și parapsihologice, cum ar fi capacitatea de a transmite informații, de a scăpa de durere și de a-i adormi pe alții. Naratorul descoperă curând că Vril-ya sunt descendenți ai unei civilizații antediluviane numită Ana, care trăieşte în rețele de caverne legate prin tuneluri. Ei au fost inițial locuitori de suprafață, dar au fugit în subteran cu mii de ani în urmă pentru a scăpa de un potop masiv și au câștigat o putere mai mare înfruntând și dominând condițiile dure ale Pământului.
Societatea lor este o utopie tehnologică, principalul lor instrument fiind un „fluid atotpermeabil” numit Vril – o sursă latentă de energie pe care gazdele înălțate spiritual sunt capabile să o stăpânească prin antrenamentul voinței lor. Această măiestrie le oferă acces la o forță extraordinară care poate fi controlată după bunul lor plac. Acesta este fluidul pe care Vril-ya îl folosesc pentru a comunica cu naratorul. Puterile lui Vril includ abilitatea de a vindeca, de a schimba și a distruge ființe și lucruri; puterile distructive în special sunt imense, putând chiar să pustiască orașe întregi, dacă este necesar.
Foarte interesant e faptul că unii cred că romanul SF spune povestea reală a unei rase subterane superioare și a unei forme de energie numită „Vril” – toate acestea existând cu adevărat. Unii teosofi, în special Madame Blavatsky sau Rudolf Steiner, au acceptat cartea ca fiind bazată, parțial, pe adevărul ocult.