La 7 ani după testele nucleare din Alamogordo (New Mexico/SUA), Dr. J. Robert Oppenheimer, părintele bombei atomice, ținea prelegeri la o facultate când un student a întrebat dacă a fost primul test atomic efectuat vreodată. „Da, în timpurile moderne”, a răspuns el. Cuvintele omului de știință au fost de fapt o aluzie la dovezile din antichitate – textele hinduse antice – care descriu o catastrofă apocaliptică care nu se corelează cu erupțiile vulcanice sau alte fenomene naturale cunoscute.
Oppenheimer, care a studiat şi limba sanscrita antică, se referise la un pasaj din „Bhagavad Gita”, care descrie un dezastru global cauzat de „o armă necunoscută, o rază de fier”. Textele antice hinduse descriu mari bătălii care au loc, precum și o armă necunoscută care provoacă mari distrugeri. Bătălia de la Kurukshetra, despre care se vorbeşte în „Mahabharata”, descrie un astfel de eveniment îngrozitor.
Dovezile folosirii armelor nucleare în antichitate se găsesc peste tot în lume. Radiațiile din anumite zone încă atât de intense, încât şi acum ele sunt foarte periculoase. De exemplu, un strat greu de cenușă radioactivă din Rajasthan, India, acoperă o zonă de 5.000 de kmp, la 15 km vest de Jodhpur. Oamenii de știință au investigat locul, unde se construia un complex de locuințe. S-a stabilit că în zona în construcție există o rată foarte mare a malformațiilor congenitale și a cazurilor de cancer. Nivelurile de radiații de acolo au fost atât de ridicate, încât guvernul indian a izolat acum regiunea.
Oamenii de știință au mai descoperit un oraș antic în care dovezile arată că o explozie atomică a avut loc acolo, în urmă cu 8.000 – 12.000 de ani. Explozia a distrus majoritatea clădirilor și probabil a ucis o jumătate de milion de oameni. Un cercetător estimează că bomba nucleară folosită atunci a fost cam de dimensiunea celei aruncate asupra Japoniei în 1945.
Lucrarea antică „Mahabharata” descrie clar o explozie catastrofală care a zguduit India: „Un singur proiectil încărcat cu toată puterea din Univers… O coloană incandescentă de fum și flacără strălucitoare ca 10.000 de sori, s-a ridicat în toată splendoarea ei… era o armă necunoscută, un fulger de fier, un mesager gigantic al morții care a redus la cenușă o întreagă rasă. Cadavrele au fost atât de arse încât au ajuns să fie de nerecunoscut. Le-au căzut părul și unghiile, iar păsările au devenit albe. După câteva ore, toate alimentele au fost infectate. Pentru a scăpa de acest incendiu, soldații s-au aruncat în râu”.
Istoricul Kisari Mohan Ganguli spune că scrierile sacre indiene sunt pline de astfel de descrieri, care prezintă explozii atomice, așa cum au avut loc ele la Hiroshima și Nagasaki. O bătălie străveche atomică este descrisă în „Drona Parva”. Pasajul vorbește despre lupte în care exploziile armelor atomice decimează armate întregi, războinicii pierind asemenea frunzelor uscate de pe copaci.
Dovezile exploziilor atomice din antichitate provin nu numai din lucrările hinduse, ci și din fragmentele de sticlă topită împrăștiate în multe deșerturi ale lumii. Cristalele de siliciu seamănă remarcabil cu aceleași fragmente găsite după exploziile nucleare din situl de testare atomică White Sands din Alamogordo. În decembrie 1932, Patrick Clayton, un inspector de la Egyptian Geological Survey, se afla cu maşina între dunele unui deşert aflat în apropiere de Podișul Saad din Egipt, când a auzit zgârieturi sub roți. Când a examinat ce a provocat sunetul, a găsit bucăți mari de sticlă în nisip.
Descoperirea a atras atenția geologilor din întreaga lume și astfel a apărut una dintre cele mai mari enigme științifice moderne. Ce fenomen ar putea fi capabil să ridice temperatura nisipului deșertului la cel puțin 1.800 de grade Celsius, transformându-l în foi de sticlă solidă de culoare galben-verde? În timp ce trecea prin poligonul de rachete White Sands al lui Alamogordo, Albion W. Hart, unul dintre primii ingineri care a absolvit Institutul de Tehnologie din Massachusetts, a observat că bucățile de sticlă lăsate de testele nucleare erau identice cu formațiunile observate în deșertul african 50 de ani mai devreme.
Mulți oameni de știință au căutat să explice dispersia rocilor mari de sticlă în deșerturile din Libia, Sahara, Mojave și multe alte locuri din lume, ca produse ale impacturilor gigantice de meteoriți. Cu toate acestea, din cauza absenței craterelor însoțitoare în deșert, teoria lor nu rezistă. Nici imaginile din satelit, nici sonarul nu au reușit să găsească găurile respective. Dacă meteoriții au provocat formarea sticlei de nisip, atunci unde sunt craterele de impact? În plus, rocile de sticlă găsite în deșertul libian prezintă un grad de transparență și puritate (99%) care nu este tipic resturilor provenite de la meteoriții căzuți, în care fierul și alte materiale sunt amestecate cu siliciul după impact.
Până la bombardarea atomică a oraşelor Hiroshima și Nagasaki din 1945, omenirea modernă nu și-a putut imagina vreo armă atât de oribilă și devastatoare precum cele descrise în textele indiene antice. Cu toate acestea, ele au descris foarte precis efectele unei explozii atomice.
Când săpăturile de la Harappa și Mohenjo-Daro au ajuns în profunzime, s-au descoperit schelete împrăștiate în jurul orașelor, mulți dintre oameni ținându-se de mână, de parcă ar fi avut loc o catastrofă instantanee, oribilă. Oamenii doar zăceau, neîngropați, pe străzile vechiului oraș. Și aceste schelete sunt vechi de mii de ani. Ce-ar fi putut cauza așa ceva? De ce trupurile nu au putrezit sau nu au fost mâncate de animalele sălbatice? În plus, nu există nicio cauză aparentă a morții violente. Aceste schelete sunt printre cele mai radioactive găsite vreodată, mai radioactive decât cele de la Hiroshima și Nagasaki. Deşi scheletele au fost datate cu carbon în jurul anului 2500 î.Hr., trebuie să ținem cont de faptul că datarea cu carbon implică măsurarea cantității de radiații rămase. Când sunt implicate explozii atomice, asta le face să pară mult mai tinere.
Şi să nu uităm nici de orașele antice ale căror cărămizi și ziduri de piatră au fost literalmente vitrificate sau topite împreună, iar acestea pot fi găsite în India, Irlanda, Scoția, Franța, Turcia, precum și alte locuri. Nu există o explicație logică pentru vitrificarea orașelor de piatră, cu excepția unei explozii atomice.
Aşadar, toată istoria veche ar trebui rescrisă…