În extremul colţ nord-estic al statului Wyoming (SUA) există unul dintre cee mai interesante monumente geologice din lume: Turnul Diavolilor. Crescut din adâncul pamântului, înalt de 264 metri, cu un diametru la bază de 305 metri, acest gigantic turn de piatră este înfipt în profunzimea scoarței terestre pînă la 1.560 de metri.
Specialiștii consideră că istoria sa geologică a început în urmă cu circa 60 milioane de ani, din zonele cele mai profunde ale fitosferei, unde magma a erupt printre rocile sedimentare, apoi s-a răcit şi a cristalizat succesiv, într-un proces care a durat milenii. Rocile sedimentare componente au fost supuse la o intensă acţiune erozivă, care a eliminat tot ce era în împrejurimi, aducând la lumina zilei această gigantică masă stâncoasă sub forma de trunchi de copac uriaş ascuţit spre vârf şi care a fost numit „Turnul Diavolilor”.
Legat de acest monument natural s-au creat multe legende. Cea mai sugestivă dintre acestea se referă la faptul că „monstrul” îi inspiră pe indienii kiowaa, care trăiau la poalele sale încă în urmă cu circa 200 de ani. Ei considerau că pe acest turn, care la începutul lumii era un trunchi de arbore, s-au refugiat 7 copii pentru a scăpa de un urs uriaș. Pentru a împiedica animalul să se caţere, arborele a început să tot crească. Ajunși în cer, copiii au devenit stelele Ursei Mari, iar trunchiul s-a transformat în rocă, pe care indienii kiowas l-au numit „Mateo Tepee”, nume care s-a păstrat până în anul 1875, când conducătorul unei expediţii ştiinţifice, Richard T. Dodge, i-a schimbat numele în „Turnul Diavolilor”.
În 1906, preşedintele american Theodore Roosevelt proclama „Turnul Diavolilor” primul dintre cele 18 monumente naţionale ale SUA. De atunci, acesta este obiectul cercetărilor întreprinse de numeroşi geologi şi alpinişti: primii pentru a încerca sa smulgă noi secrete ştiinţifice, iar alpiniştii pentru a repeta faptele celor doi, William Rogers si Willard Ripley, care au cucerit mult râvnitul vârf al „Turnului Diavolilor” la 4 iulie 1893.
Regizorul Steven Spielberg a ales acest turn ca decor pentru magnifica sa poveste „Întâlnire de gradul III”. În film, vârful turnului este folosit de extratereştri ca pistă de aterizare a unei astronave de-a lor.
Dar dacă „Turnul Diavolilor” cu frumuseţea sa misterioasă este centrul de atracţie al acestui teritoriu, pădurile de pini şi câmpiile înverzite care-l înconjoară nu sunt nici ele mai prejos. „Black Hills” sunt considerate un adevărat paradis pentru drumeţi şi naturalişti; aici trăiesc circa 90 de specii de păsări.