Înainte ca Pământul și celelalte planete din sistemul nostru solar să existe, Soarele ar fi putut fi înconjurat de inele gigantice de praf similare cu cele ale lui Saturn, potrivit unui nou studiu. Este posibil ca acele inele de praf să fi împiedicat Pământul să crească într-un „Super Pământ” – un tip de planetă care este de aproximativ două ori mai mare decât Pământul și de până la 10 ori masa sa, potrivit NASA. Astronomii au descoperit super-Pământuri care orbitează aproximativ 30% dintre stelele asemănătoare Soarelui din galaxia noastră.
Apariția super-Pământurilor în atâtea alte sisteme solare i-a lăsat pe astronomi cu câteva întrebări fără răspuns, ca de exemplu, dacă Super Pământurile sunt obișnuite, de ce nu avem unul în sistemul nostru solar? Andre Izidoro, astrofizician la Universitatea Rice din Houston (Texas) și colegii săi au creat un model de simulare pe computer a formării sistemului solar, care a apărut dintr-un nor de praf și gaze, cunoscut sub numele de nebuloasă solară.
Simulările lor au sugerat că regiuni de presiune ridicată de gaze și praf ar fi înconjurat „Soarele-copil”. Aceste zone de presiune ridicată au rezultat atunci când particulele s-au deplasat către Soare sub forța sa gravitațională, s-au încălzit și au eliberat cantități mari de gaze. Simulările au arătat că au existat probabil trei zone distincte în care particulele solide s-au vaporizat sub formă de gaze, numite „linii de sublimare”. În linia cea mai apropiată de Soare, sau zona cea mai fierbinte, silicatul solid s-a transformat în gaz; pe linia de mijloc, gheața s-ar fi încălzit suficient pentru a se transforma în gaz; iar în linia cea mai îndepărtată, monoxidul de carbon a devenit gaz.
Particule solide, cum ar fi praful, au intrat în aceste „denivelări” și au început să se acumuleze, au arătat simulările. Efectul denivelării de presiune este acela că se adună particule de praf, și astfel se formează inelele. Dacă aceste denivelări de presiune nu ar fi existat, Soarele ar fi înghițit rapid particulele, fără a lăsa ca planetele să crească.
Odată cu vârsta, gazele și praful din jurul Soarelui s-au răcit, iar liniile de sublimare s-au apropiat de Soare. Acest proces a permis prafului să se acumuleze, pentru a se forma ulterior planetele. Conform simulărilor, cel mai apropiat inel de Soare a format planetele sistemului solar interior – Mercur, Venus, Pământul și Marte. Inelul din mijloc avea să devină în cele din urmă planetele sistemului solar exterior, în timp ce inelul exterior a format cometele, asteroizii și alte corpuri mici din Centura Kuiper, regiunea de dincolo de orbita lui Neptun.
În plus, cercetătorii au descoperit că, dacă inelul mijlociu ar fi întârziat în formarea sa, s-ar fi putut să se fi format Super Pământuri în sistemul nostru solar.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): studiul ştiinţific „Planetesimal rings as the cause of the Solar System’s planetary architecture” / nature.com