Imagine: peakpx.com (Commons Creative – free)
In multe parti ale lumii, umbra unui om era, iar in unele regiuni inca mai este considerata a fi sufletul lui sau. Ori, daca nu chiar atat, macar o parte integranta a lui, legata intim de fiinta umana. Orice s-ar fi intamplat cu umbra cuiva, aceasta schimbare era resimtita de posesorul ei ca si cum trupul lui ar fi patit ceva. Numeroase limbi au doar un cuvant pentru a exprima ideea de „suflet” si de „umbra”. Zulusii, spre exemplu, folosesc cuvantul „tunzi” pentru a descrie atat umbra, cat si sufletul unui om.
Intocmai ca reflexia unei imagini in oglinda sau in apa, se credea ca umbra era spiritul viu al unui om, acea imagine care, in anumite momente, isi urmareste posesorul si ii copiaza intocmai actiunile. Cand umbra nu este vizibila, inseamna ca duhul se afla in interiorul corpului, ca intr-o stare de hibernare interna.
Se credea ca sufletul este vizibil sub forma de umbra pentru ca, la acel moment, este in afara corpului si capata consistenta. La aproape toate popoarele primitive a existat credinta ca spiritul unui om putea parasi pentru o vreme trupul fara a-i cauza moartea. Aceasta separare putea reprezenta un pericol, in cazul in care un rauvoitor initiat in tehnici magice se hotara sa captureze sufletul iesit din trup si sa impiedice reunirea lor. Daca totul mergea insa bine, sufletul ratacitor, oricat de departe s-ar fi dus, se intorcea in cele din urma acasa.
Atata vreme cat sufletul nu patea nimic, omul in al carui trup salasluia era si el in siguranta; dar daca sufletului i se intampla ceva, proprietarul lui era, de asemenea, in pericol, iar daca intoarcerea acasa era zadarnicita ori interveneau forte malefice, omul putea chiar sa moara.
Aceste credinte se refereau in special la calatoriile astrale, facute de suflet in timpul somnului uman: in aceasta perspectiva, visele sunt amintirile neclare, cenzurate de constiinta, ale preumblarilor nocturne ale sufletului. Dar un atac magic asupra unei persoane se putea face si lucrand asupra umbrei: in trecut, se credea ca vrajitorii pot influenta un om aruncand farmece asupra umbrei ale; in acest fel, efectul vrajii este mai puternic, fiindca omul are impresia ca sugestia unei anumite actiuni, dorite de vrajitor, vine din teritorul sau.
In anumite regiuni ale Indiei, se spune ca un om poate fi ucis daca se arunca o sulita in umbra lui. O curioasa reflectare a acestei superstitii se poate intalni si in zilele noastre, in multe zone ale Marii Britanii, unde, a calca pe umbra cuiva este considerat un gest aducator de ghinion. Copiii pastreaza mult mai bine, la un mod inconstient, simbolurile magice ale trecutului, fiindca filtrul constiintei nu-i apucat sa le stearga sau sa le acorde alte semnificatii; in acest sens, se stie ce suparare poate aduce unui copil lovirea umbrei sale de catre un alt copil.

Dintre numeroasele forme de divinizare practicate odinioara de Craciun sau de Anul Nou, pentru a afla cine va muri in urmatoarele 12 luni, o varianta din Tara Galilor consta in observarea umbrelor. In noaptea de Craciun, cand toti membrii familiei sunt adunati in jurul focului, umbrele aruncate de lumina flacarilor sunt privite cu atentie. Daca umbra cuiva apare fara cap, cel caruia ii apartine nu va mai apuca sa vada focul Craciunului urmator.