În 1879, un bărbat pe nume Piotr Vasiliev Burdukovski a spus că atunci când tatăl său locuia pe o insulă din Marea Bering, în 1779, „vacile de mare” erau încă ucise și mâncate. „Vaca de mare” face parte dintr-un ordin de mamifere euteriene ierbivore (sirenieni), strict acvatice, unele marine, altele de apă dulce. Sirenienii au un corp mare și greoi, pielea groasă și aproape în întregime golașă, două nări la vârful unui nas gros, pavilionul urechii și membrele posterioare lipsesc, membrele anterioare transformate în lopeți înotătoare, coada transformată într-o înotătoare turtită orizontal.
Se consideră oficial că „vaca de mare” a dispărut din 1768, dar o serie de observări ulterioare sugerează că aceasta, sau o specie sau subspecie similară necunoscută, ar putea supraviețui în continuare în porțiuni foarte îndepărtate ale Mării Bering.
Marea Bering este situată la nord și separată de Oceanul Pacific de nord de către Alaska și Insulele Aleutine. Acoperind mai mult de 2 milioane de kilometri pătrați, este mărginită la est și nord-est de Alaska, la vest de Siberia și Peninsula Kamceatka, la sud de Peninsula Alaska și de Insulele Aleutine și în nordul îndepărtat de Strâmtoarea Bering, care separă Marea Bering de Marea Chukchi din Oceanul Arctic.