Un chimist de la spitalul universitar din Marsilia a conceput, la comanda unei reviste de stiinta, un giulgiu la fel ca cel din Torino, informeaza publicatia poloneza Rzeczpospolita. Amintind de vestigiul pastrat la catedrala Sf. Ioan din Torino, giulgiul a fost realizat intr-un laborator modern. Creatorul lui este dr. Jacques di Constanzo, iar sponsorul acestei intreprinderi este populara revista frantuzeasca de stiinta „Science et vie”.
Giulgiul este o tesatura de in, pe care este imprimata imaginea unui corp masculin (esenta acestei imagini ramane inca neclara pentru oamenii de stiinta). Ar trebui sa fie imaginea lui Hristos dupa ce a murit. Tesatura a aparut in arena istoriei la jumatatea secolului al IV-lea, la colegiul Notre Dame din localitatea Lirey (langa Troyes) din Franta. Dupa o perioada istorica furtunoasa, el a ajuns in final la catedrala din Torino, de aici si denumirea lui.
Discutiilor interminabile pe tema autenticitatii acestui vestigiu trebuiau sa le puna punct cercetarile intreprinse in paralel si independent in anul 1988 de trei laboratoare: din Suedia, Marea Britanie si Statele Unite. Cu ajutorul carbunelui radioactiv C14 s-a stabilit atunci varsta giulgiului – el a aparut intre anii 1260 si 1390. Multi oameni de stiinta nu au fost insa de acord cu acest verdict si opteaza pentru autenticitatea vestigiului, punand la indoiala precizia metodei C14.
Revista „Science et vie” a hotarit sa introduca acum un element nou in discutia despre giulgiu. Ea publica un dosar intitulat „La science aveuglee par la passion” (Stiinta orbita de credinta). Redactia i-a solicitat doctorului di Constanzo conceperea unui giulgiu cu ajutorul unor metode pe care le-ar fi putut folosi falsificatorii in Evul Mediu. Omul de stiinta – medic si chimist – a utilizat o bucata uda de in. A infasurat cu ea o sculptura realizata special in acest scop, infatisand un barbat cu barba si cu parul lung. Materialul a luat forma sculpturii si, in el, s-a creat „negativul” ei usor cazut, molesit. Dupa ce s-a uscat, materialul a fost inmuiat intr-o solutie colorata cu oxid de fier (denumit ocru), colorant folosit inca din epoca pietrei. Inmuierea a facut ca imprimarea fetei sa se coloreze altfel decat restul materialului. Imaginea fetei este foarte apropiata de imaginea de pe giulgiul autentic de la Torino.
Doctorul Jacques di Constanzo a verificat cat de rezistent este giulgiul pe care l-a conceput. S-a dovedit ca imprimarea fetei este in mod categoric legata de firele tesaturii, nu poate fi spalata, nu dispare sub influenta aburilor la temperatura de 250 grade Celsius. Colorantul nu poate fi indepartat cu acid. In opinia cercetatorului, acest lucru este posibil datorita liantului, adica gelatinei care contine mult colagen. Gelatina a fost utilizata de pictorii medievali, dar si de falsificatori. Ea a fost utilizata ca liant si de doctorul di Constanzo. El a incercat, de asemenea, sa realizeze imaginea corpului si fetei umane pe o tesatura de in, simuland reactiile chimice care survin atunci cand un corp mort este infasurat intr-un material de in timp de trei zile. Rezultatul acestui experiment este negativ, nu a ramas nicio urma in acest mod.
Sursa: www.jurnalulbtd.ro