O ştire spectaculoasă ar trebui să ne atragă atenţia tuturora: un fizician de la Princeton a creat un algoritm de Inteligenţă Artificială, cu ajutorul căruia poate prezice orbitele planetare, pornind de la ipoteza că realitatea este o simulare pe calculator.Hong Qin este fizician la Departamentul de Energie al SUA, Laboratorul de Fizică a Plasmei Princeton. Algoritmul folosește un proces de Inteligenţă Artificială, numit învățare automată, care își îmbunătățește cunoștințele într-un mod automat, prin experiență.
Qin a dezvoltat acest algoritm pentru a prezice orbitele planetelor din sistemul solar, folosindu-se de orbitele lui Mercur, Venus, Pământ, Marte, Ceres și Jupiter. Acest algoritm poate prezice corect alte orbite planetare din sistemul solar, inclusiv orbitele parabolice și hiperbolice. Ce este remarcabil, el poate face acest lucru fără a fi nevoie să i se spună despre legile mișcării și gravitației universale ale lui Newton. Poate deduce aceste legi singur, doar din cifre.
Qin adaptează acum algoritmul pentru a prevedea și chiar controla alte comportamente, cu un accent asupra particulelor de plasmă din instalațiile construite care studiază energia de fuziune ce alimentează Soarele și stelele. De asemenea, cercetătorul intenționează să utilizeze algoritmul pentru a studia fizica cuantică.
Qin a explicat abordarea neobișnuită a lucrării sale: „De obicei, în fizică, faci observații, creezi o teorie bazată pe aceste observații și apoi folosești acea teorie pentru a prezice noi observații. Ceea ce fac acum este să înlocuiesc acest proces cu un tip de „cutie neagră” care poate produce predicții exacte fără a utiliza o teorie sau o lege tradițională. În esență, am ocolit toate ingredientele fundamentale ale fizicii. Trec direct de la date la alte date. Nu există nicio lege a fizicii la mijloc.”
Qin a fost parțial inspirat de lucrarea filozofului suedez Nick Bostrom, a cărui lucrare din 2003 susținea că lumea în care trăim poate fi o simulare artificială. Ceea ce Qin crede că a realizat cu algoritmul său este să ofere un exemplu de lucru al unei tehnologii de bază care ar putea susține simularea în argumentul filosofic al lui Bostrom.
Într-un schimb de e-mailuri cu site-ul Big Think, Qin a remarcat: „Care este algoritmul care rulează pe laptopul Universului? Dacă există un astfel de algoritm, aș argumenta că ar trebui să fie unul simplu, definit pe rețeaua spațiu-timp. Complexitatea și bogăția Universului provine din dimensiunea enormă a memoriei și puterea procesorului laptopului, dar algoritmul în sine ar putea fi simplu.”
Cu siguranță, existența unui algoritm care obține predicții semnificative ale evenimentelor naturale din date nu înseamnă încă că noi înșine avem capacitățile de a simula existența. Qin crede că suntem probabil „la multe generații” departe de a putea realiza astfel de fapte…
Surse (traducerea şi adaptarea proprie): nature.com / bigthink.com