Fragmentul de mai jos face parte din „Pistis Sophia” sau „Cartea sacră a gnosticilor din Egipt”, aparut in secolul al IV-lea. Reamintim ca ea nu e recunoscuta oficial de crestinism.
[…] Cand Iisus s-a urcat la cer dupa a treia ora, s-a intamplat ca toate puterile cerului sa se tulbure si sa se agite intre ele, iar toti eonii si toate regiunile si toate ordinele lor si pamantul intreg a fost agitat precum si toti locuitorii lui. Si toti oamenii au fost tulburati, la fel si ucenicii si au crezut ca era posibil ca lumea sa fi fost pe punctul de a fi distrusa. Si toate puterile care erau in cer au continuat sa fie tulburate si ele s-au agitat intre ele de la a treia ora a celei de a cincisprezecea zi a lunii tobe si pana la ora a noua din ziua urmatoare. Si toti ingerii si arhanghelii si toate puterile din regiunile superioare cantau imnuri, astfel incat lumea intreaga sa le auda vocile care nu au incetat pana in ora a noua a zilei urmatoare. Insa ucenicii erau asezati impreuna inspaimantati si in prada celei mai mari tulburari. Se inspaimantau de marea miscare care avusese loc si plangeau impreuna spunand: ce se va intampla? Oare Salvatorul va distruge toate regiunile? Si vorbind astfel, ei varsau impreuna lacrimi si in ora a noua din ziua urmatoare, cerurile s-au deschis si l-au vazut pe Iisus coborand stralucind cu o lumina extraordinara. Si aceasta lumina nu era egala, ci avea diferite sclipiri si se impartea in lumini infinite, care de care mai orbitoare.
[…] Iar Iisus, indurator si bland, vazandu-si ucenicii atat de tulburati, le-a vorbit si le-a spus: Linistiti-va, eu sunt, nu va fie teama. Iar cand ucenicii au auzit aceste cuvinte, au spus: Doamne, daca chemi la tine aceasta lumina orbitoare, vom putea ramane aici, altfel ochii nostri vor fi orbiti. […] Atunci Iisus a retras in sine stralucirea luminii.
[…] Salomea s-a ridicat si a zis: Doamne, tu ne-ai spus altadata: cel care nu-si lasa pe tatal si pe mama sa ca sa ma urmeze nu este vrednic de mine, si apoi tu ne-ai spus: parasiti-va parintii ca sa fac din voi copiii primului mister pana in vesnicie. Dar, Doamne, sta scris in legea lui Moise ca cel care si-a abandonat pe tatal si pe mama sa trebuie sa moara de moarte. Oare aceasta lege nu dezminte ceea ce ne-ai spus tu?
Cand Salomea a spus acestea, Maria Magdalena, inspirata de puterea luminii care clocotea in ea, i-a zis Salvatorului: Doamne, ingaduie-mi sa ridic vocea ca sa-i spun surorii mele Salomea rostul vorbei pe care tu ai spus-o. […] Iar Salvatorul i-a spus Mariei: iti ingadui sa-i dai Salomeii raspunsul la intrebarea sa. Maria a inaintat spre Salomea si i-a spus: […] legea lui Moise nu vorbeste despre suflet, ci despre trup, ea nu-i priveste pe cei care sunt fii de arhonti si care sunt ai nostri…