Pe vremea aceea cand Apostolii trimiteau ajutoare Bisericii Ierusalimului, imparatul Irod a luat din sanul Bisericii cativa cuviosi ca sa-i batjocoreasca. Printre ei se afla si Apostolul Petru. Daca l-au prins l-au aruncat in temnita si a pus sa-l pazeasca succesiv patru grupe de cate patru soldati fiecare.
Crestinii din Ierusalim au auzit de acest lucru si se rugau fierbinte pentru salvarea lui. Intr-o noapte, si anume cea premergatoare judecatii lui de catre Irod, Petru dormea linistit, legat in lanturi duble intre doi soldati si cu doi paznici in usa temnitei facand de santinela. Dintr-o data s-a aratat ingerul lui Petru, camera temnitei umplandu-se de lumina.– Ridica-te repede, zise ingerul lui Petru, lovindu-l peste fata sa se mai trezeasca. Imediat, lanturile au cazut de la mainile lui, ingerul zicandu-i din nou:– Puneti centura si sandalele. Petru a facut ascultare.– Acum, a zis mai departe ingerul, pune-ti pelerina si urmeaza-ma.Asa s-a si intamplat. A iesit din camera inchisorii si l-a urmat pe inger fara sa fi inteles ca acestea le traia in realitate. Credea ca avea in visul lui halucinatii.
Trecand de prima si de a doua straja se apropiau de poarta de fier din afara care mergea direct in oras. Poarta s-a deschis singura si au iesit afara. Au trecut un drum ingust si imediat ingerul a disparut. Atunci Petru si-a revenit si a zis de unul singur:– Acum am inteles ca a trimis intr-adevar Domnul pe ingerul Lui si m-a eliberat din mainile lui Irod.