Imagine: wikimedia.org (Commons Creative – free)
Creaturile misterioase, cu un singur ochi, venerate în mitologiile grecești și romane, rămân una dintre cele mai captivante dintre cele mai vechi legende mediteraneene. Puternicii ciclopi au fost membri ai unei rase de giganți; dar, cât de mult adevăr există în poveștile despre existența lor? Deși majoritatea ciclopilor rămân anonimi, sursele antice descriu un ciclop pe nume Polifem care a trăit pe o insulă despre care se crede că este Sicilia. Această insulă a fost populată de ciclopi și alte creaturi. Numele de „ciclopi” înseamnă „ochi în cerc” sau „ochi rotunzi”. Geneza lor pare a fi mai complicată decât miturile care i-au descris.
Nu există dovezi convingătoare care să susțină miturile despre ciclopi. Cu toate acestea, poveștile scriitorilor antici celebri au creat o legendă care a uimit mintea generațiilor de oameni care au trăit în zona mediteraneană. Imaginația acestor indivizi a înfrumusețat literatura, făcând-o una dintre cele mai faimoase povești din lume. Două descrieri faimoase ale ciclopilor provin de la Hesiod și Homer. Hesiod a scris Teogonia între secolele al VIII-lea și al VII-lea î.Hr. Iată ce spunea el despre ciclopi:
„Și din nou, Gaia i-a dat lui Uranus pe ciclopii Brontes, Steropes și Arges; în toate celelalte erau ca zeii, dar un singur ochi în mijlocul frunților lor. Și au fost supranumiți Kyklopes, pentru că un singur ochi era înfipt în frunte (…) Și, din nou, alți trei fii s-au născut din Gaia și Uranus. Iar dintre toți copiii care s-au născut din Gaia și Uranus, aceștia au fost cei mai îngrozitori și au fost urâți de propriul lor tată încă de la început. Și obișnuia să-i ascundă pe toți într-un loc ascuns al Gaiei, de îndată ce fiecare s-a născut, și nu i-a lăsat să urce la lumină.”
Într-unul dintre capitolele din „Odiseea” de Homer, legendarul Ulise a întâlnit un ciclop pe nume Polifem. Este semnificativ faptul că Homer nu a scris în mod explicit că Polifem avea doar un singur ochi. Cu toate acestea, unii specialiști în scrierile homerice au sugerat că acest fapt se deduce din text, pentru că a scris despre „ochiul” lui în loc de „ochii”.
Şi alți autori au scris despre ciclopi. De exemplu, autorul grec Callimachus a menționat ciclopii ca fiind ființele care au creat fortificațiile de la Micene și Tirin. În jurul anului 275 î.Hr., un poet sicilian pe nume Teocrit a scris două poezii legate de povestea lui Polifem și dorința lui pentru nimfa mării numită Galatea. Poetul a descris un plan al ciclopilor de a o poseda. Celebrul scriitor grec Euripide a scris piesa intitulată „Ciclopii” în anul 408 î.Hr. Intriga are loc pe Sicilia, foarte aproape de faimosul vulcan Etna. Vergiliu, care a fost un poet epic roman, la fel de faimos precum Homer este în literatura greacă, a scris cartea clasică „Eneida”, unde a inclus povestea despre cum Enea a ajuns pe insula unui ciclop.
Originile misterioșilor ciclopi sunt fascinante. Potrivit paleontologului Othenio Abel, rădăcinile ciclopilor se află în craniile preistorice ale elefanților pitici. Animalele trăiau pe insule precum Sicilia, Malta, Creta și Cipru. Potrivit cercetărilor din 1914, cavitățile nazale mari ale acestor cranii de elefant pitic i-au făcut pe oameni să creadă că aparțin unor creaturi cu un singur ochi. Timp de secole, oamenii nu au putut să desemneze originile reale ale craniilor, așa că mitul despre ciclopi a crescut.
O altă idee a fost aceea a lui Walter Burkert, un savant german în mitologie. El a sugerat că societățile arhaice oglindesc adevărate asociații de cult, precum breslele de fierari. El credea că ideea unor creaturi puternice cu un singur ochi provine din tradiția fierarilor de a purta un petic pe ochi. Cu toate acestea, el observă că ciclopii din „Odiseea” sunt descriși oarecum diferit față de cei din cartea lui Hesiod. Cele descrise în „Teogonia” nu au legătură cu cultul fierarului, dar Burkert credea că există o explicație pentru această anomalie. El a sugerat că este probabil ca Polifem să fi fost considerat inițial un demon, iar Homer a fost cel care l-a transformat pe Polifem într-un ciclop. Alţi cercetători cred că ciclopii erau pur și simplu ființe umane deformate.
Ciclopii continuă să fie o parte fascinantă a folclorului tradițional antic. Din păcate, spre deosebire de multe dintre celelalte personaje din poveștile mitologice, existenţa lor este greu de dovedit.