Trăiesc extratereştrii printre noi şi ei sunt aşa de bine deghizaţi, încât să nu ne dăm seama? Iată o povestire extrem de ciudată a unui martor, ce a dorit să fie anonim, dar care se jură că ceea ce a povestit în continuare este adevărat 100%. Iată, aşadar, povestea…
„Într-o dimineață de septembrie, lucram la o slujbă de rutină, când un coleg de muncă abia încadrat, un mecanic, a venit la mine cu o mică treabă, dorind să sudeze ceva. Mi-a spus exact ce voia şi am mers împreună la un sudor.
Stând acolo amândoi, aplecaţi peste sudor, s-a întâmplat să mă uit direct în fața noului coleg. Părea că al său chip s-a acoperit brusc cu o peliculă sau cu un nor semitransparent. Trăsăturile sale s-au estompat și în locul lor a apărut o „chestie”, cu ochi bombați, fără păr și solzi pe piele. Am stat și m-am uitat la el timp de aproximativ 20 de secunde. Şi el s-a uitat la mine fără să se miște.
Apoi, chipul ciudat părea să dispară și, în același timp, să apară din nou chipul obișnuit al colegului. Risipirea feței ciudate a durat vreo cinci secunde, până a dispărut complet, eu uitându-mă la el cu gura căscată.
Colegul meu nu părea să fie conștient de timpul scurs, începând să vorbească despre serviciu, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Acest lucru este greu de acceptat, dar vă asigur că a fost şi mai greu pentru mine.
Au trecut câteva zile până m-am convins că poate până la urmă ceea ce văzusem a fost real și că nu sufeream de iluzii sau de un început de nebunie”.
Ciudată povestire, nu?