Imagine: maxpixel.net (Commons Creative – free)
Un medic chirurg, pe nume Piotr Kalinovski, scria în cartea „Trecerea” următoarele: „Moartea nu este deloc așa, cum ne-o închipuim noi cel mai des. Nouă, tuturor, în timpul agoniei ni-i dat să vedem și să trăim atâtea, la câte nu ne așteptăm și nu ne gândim”.
Iată câteva cazuri ale „vieţii după moarte”, relatate în cazul unor experienţe din apropierea morţii:
* Eu nu înțelegeam nimic. Îmi vedeam în pat propriul meu corp. Îmi era trist să-l văd atât de neputincios… Mă vedeam într-o formă plată, așa ca pe fotografie sau în oglindă… Dintr-odată m-am văzut în întregime în trei dimensiuni, la o depărtare de doi metri. Mi-a trebuit timp ca să mă recunosc”.
* O femeie care a făcut stop respirator, şi şi-a revenit, a povestit ulterior: „I-am văzut cum se străduiau să mă resuscite. Totul era foarte straniu. Eu mă aflam mai sus de ei și parcă mă uitam de acolo… Am încercat să le vorbesc, dar nimeni nu mă lua în seamă. Medicii și asistentele îmi loveau corpul, încercau să-mi facă transfuzie de sânge… Eu, încercând să le atrag atenția, le spuneam: „Lăsați-mă în pace, vreau să fiu singură…” Dar ei nu mă auzeau. Atunci am încercat să le înlătur mâniile, ca ei să nu mă mai bată, dar nu reușeam nimic. Aceasta a fost, nu știu cum… eu vedeam că le ating mâinile, încercam să-i împing, dar ei tot acolo erau. Nu înțelegeam. Nu simțeam atingerea de mâinile lor, poate mâinile mele treceau prin ale lor sau altceva?”