Alexander Ogston, renumitul chirurg militar scotian, faimos pentru ca a descoperit stafilococul, a avut o experienta in afara corpului, atunci cand era in spital cu febra tifoida, in timpul razboiului burilor din 1900, la varsta de 56 de ani. El a descris iesiri repetate din corp:* Mintea si corpul pareau sa fie doua parti diferite si, intr-o anumita masura, separate. Eram constient de corp ca de o masa inerta, prabusita langa usa; imi apartinea mie, dar nu eram eu. Eram constient ca sinele meu mintal iese deseori din corp… pana cand ceva a produs constientizarea ca masa de carne rece, de care atunci mi-am amintit ca era corpul meu, era miscata in timp ce zacea langa usa. Am fost apoi tras rapid inapoi in el, m-am unit cu el, simtind dezgust, si a devenit eu, o persoana careia i se vorbea, era hranita, ingrijita.
* Cand am iesit din nou din corp, am hoinarit la fel ca inainte… si, desi stiam ca moartea imi dadea tarcoale, fara sa am vreo idee religioasa sau groaza sfarsitului, am ratacit indiferent si multumit sub cerul posomorat, pana cand ceva a tulburat din nou corpul, acolo unde zacea, si am fost din nou tras inapoi si am intrat in el cu o si mai mare repulsie…
* In peregrinarile mele, aveam constiinta ciudata ca puteam vedea prin zidurile cladirii – desi mi-era limpede ca ele, zidurile, se aflau acolo si ca totul era transparent pentru simturile mele. Am vazut in mod clar, de pilda, cum unui biet chirurg militar, de a carui existenta nu stiusem si care se afla in cu totul alta aripa a spitalului, i s-a facut foarte rau, a inceput sa tipe si a murit. I-am vazut pe cei din jur cum ii acopereau trupul neinsufletit si-l carau afara, umbland fara pantofi in picioare, in liniste si pe furis, ca sa nu stim ca murise…
* Dupa aceea, cand le-am povestit aceste lucruri surorilor, m-au informat ca totul se intamplase exact cum imi imaginasem.Senzatia lui Ogston de eliberare din corpul fizic gaseste ecou in toate relatarile moderne despre impresia de parasire a trupului in timpul unei crize medicale.