Lumina zodiacală este strălucirea luminii Soarelui care reflectă praful în planul sistemului solar. O nouă analiză a datelor telescopului spaţial Hubble a confirmat că există prea multă lumină în spațiul din jurul sistemului solar. Este o strălucire subtilă, „fantomatică”, un exces luminos care nu poate fi contabilizat într-un recensământ al tuturor obiectelor spaţiale care emit lumină.
Toate stelele și galaxiile care înconjoară sistemul nostru solar, precum și lumina zodiacală, adică praful din planul sistemului solar – niciuna dintre toate acestea nu poate explica ceea ce astronomii numesc acum „lumină fantomă”.
După ce s-a analizat 200.000 de imagini de la Hubble, a fost creat un proiect numit SKYSURF, o colaborare internațională care doreşte să demonstreze că excesul de lumină din sistemul nostru solar este real.
În plus, oamenii de ştiinţă încă nu îşi dau seama de unde provine această lumină. Despre ce-ar putea fi vorba? Una din posibilităţi ar fi o zonă de praf a sistemului solar pe care încă nu am detectat-o ​​direct: particule minuscule de praf și gheață dintr-o populație de comete care călătoresc spre interior din zonele întunecate ale sistemului solar, reflectând lumina Soarelui și generând o strălucire difuză, globală.
Această sursă ar fi puțin mai aproape de noi decât lumina suplimentară detectată de sonda spațială New Horizons, care a găsit un exces de lumină optică în spațiul dincolo de Pluto, în afara sistemului solar. „Dacă analiza noastră este corectă, există o altă componentă de praf între noi și distanța la care New Horizons a făcut măsurători. Asta înseamnă că este un fel de lumină suplimentară care vine din interiorul sistemului nostru solar”, a spus astronomul Tim Carleton de la Universitatea de Stat din Arizona. „Deoarece măsurătoarea noastră a luminii reziduale este mai mare decât cea făcută de New Horizons, credem că este un fenomen local care nu este din afara sistemului solar. Poate fi un element nou pentru conținutul sistemului solar”.
Există o mulțime de lucruri cu adevărat strălucitoare care plutesc în jurul Universului: planete, stele, galaxii, chiar și gaz și praf. Aşadar, detectarea luminii ambientale în locurile „interstițiale” – spațiu interplanetar, interstelar și intergalactic – este un lucru dificil de făcut.
Cu toate acestea, când ne uităm, uneori descoperim că lucrurile nu sunt așa cum ne așteptăm să fie. De exemplu, ceva ce nu putem explica în centrul galactic produce lumină de înaltă energie. Sonda spaţială Voyager I a găsit un exces de luminozitate asociat cu hidrogenul la limita sistemului solar.
Mai jos este o ilustrare a norului ipotetic de praf cometar care ar putea produce strălucirea:

Până acum au fost publicate trei lucrări SKYSURF în revistele „The Astronomical Journal” și „The Astrophysical Journal Letters” și pot fi găsite AICI, AICI și AICI.
P.S. Părerea personală este aceea că această „lumină fantomă” ar putea fi dată de o stea binară necunoscută şi încă nedescoperită a Soarelui nostru.