Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Căutarea inteligenței extraterestre (SETI) a captivat de multă vreme imaginația umană, inspirând cercetarea științifică și cultura populară. Cu toate acestea, Dr. Kipping și Dr. Lewis, autorii unui nou studiu ştiinţific, sugerează că șansele de a localiza o civilizație extraterestră avansată din punct de vedere tehnologic sunt mult mai mici decât se credea anterior. Şi asta din cauza unei „ferestre înguste de detectare”, determinată de ratele necunoscute la care aceste civilizaţii apar și dispar.
În cadrul studiului, cercetătorii au explorat distribuția anterioară de probabilitate a lui Haldane pentru a estima cantitatea incertă de viață extraterestră din Univers și probabilitatea statistică de a putea detecta inteligența extraterestră. Pe baza acestor calcule, cercetătorii susțin că rata natalității posibilelor civilizații extraterestre reprezintă o provocare semnificativă, care le-ar putea limita existența la o marjă îngustă de detectabilitate. Studiul introduce, de asemenea, o nouă perspectivă asupra Ecuației Drake, o formulă bine-cunoscută dezvoltată pentru a estima numărul de civilizații extraterestre active și comunicative din Calea Lactee. Potrivit cercetătorilor, ecuația, deși utilă pentru a ne organiza ignoranța cu privire la variabilele implicate, poate explica doar parțial complexitățile apariției și dispariției civilizațiilor. La baza argumentului Dr. Kipping și Lewis se află conceptul de formalism „naștere-moarte”, o versiune simplificată a ecuației lui Drake care comprimă numeroasele sale variabile în doi factori principali: rata la care apar civilizațiile (rata nașterii) și ritmul cu care dispar (rata morții).
Examinând aceste rate, studiul sugerează că probabilitatea existenței unei civilizații detectabile în fereastra noastră de observație este legată de relația dintre aceste rate de naștere și rate de deces. Cercetătorii susțin că, dacă ratele de mortalitate ale civilizațiilor sunt mari, adică tind să dispară relativ repede, șansele de a detecta una în timpul fazei lor de comunicare sunt extrem de scăzute. Cercetătorii subliniază: „În cea mai mare parte a istoriei Pământului, acestuia îi lipsește chiar și viața multicelulară, cu atât mai puțin o civilizație tehnologică”.
Studiul abordează, de asemenea, conceptul problemei de „ajustare fină”, care presupune că, pentru ca să existe o probabilitate mare de a detecta civilizații extraterestre, Universul trebuie reglat fin pentru ca aceste civilizații să existe într-un echilibru delicat. Cu toate acestea, cercetătorii avertizează împotriva acestui optimism, observând că o astfel de ajustare pare puțin probabilă, având în vedere vastitatea și variabilitatea Cosmosului. Explorând această dilemă, studiul introduce ideea „ecuației Drake în stare staționară (SSD)„, care ia în considerare capacitatea de transport a galaxiei, adică numărul maxim de civilizații pe care le poate găzdui la un moment dat. Conform ecuației SSD, dacă rata natalității a civilizațiilor este scăzută și rata mortalității ridicată, galaxia ar avea foarte puține – dacă ar exista – civilizații detectabile la un moment dat. Studiul indică: „Curba de creștere este în formă de S, saturând la capacitatea de suport pentru rate mari natalitate/deces și tinde spre zero la cealaltă extremă. Susținem că observațiile noastre astronomice par incompatibile cu un Cosmos saturat cu inteligenţe extraterestre”.
Pe scurt, Dr. Kipping și Dr. Lewis ne spun că această curbă de creștere în formă de S a unei civilizații extraterestre înseamnă că, dacă nu avem norocul să căutăm într-o perioadă în care multe civilizații sunt active simultan, probabilitatea de a le detecta este extrem de scăzută. Această noțiune contestă viziunea adesea optimistă a unor membri ai comunității științifice conform căreia Universul este probabil plin de viață inteligentă. Deși studiul recunoaște posibilitatea unui Cosmos „aglomerat”, subliniază, de asemenea, că observațiile actuale par mai consistente cu un Univers în mare parte gol. Cercetătorii abordează și așa-numita ipoteză „Marele Filtru”, care sugerează că ar putea exista o etapă în dezvoltarea vieții inteligente care este extrem de greu de depășit, ceea ce ar explica absența aparentă a civilizațiilor extraterestre.
Sursa: studiul ştiinţific „Do SETI Optimists Have a Fine-Tuning Problem?” / arxiv.org