Imagine: generata de AI (Microsoft Designer)
O stea neutronică (numită şi „stea moartă”) – 4U 1820-30 – aflată la 27.400 de ani-lumină distanță, se învârte atât de repede în jurul axei sale centrale încât efectuează 716 rotații pe secundă. Până acum nu s-au descoperit stele care se rotesc atât de repede, cu excepţia pulsarului PSR J1748-2446ad. Această descoperire a fost făcută de o echipă condusă de astrofizicianul Gaurava Jaisawal de la Universitatea Tehnică din Danemarca, confirmă limita superioară teoretică actuală pentru vitezele de rotație a stelelor de neutroni, care se crede că este de aproximativ 730 de rotații pe secundă. „Dacă observațiile viitoare confirmă acest lucru, steaua cu neutroni 4U 1820-30 ar fi unul dintre obiectele cu cea mai rapidă rotire observate vreodată în Univers”, spune Gaurava Jaisawal.
Stelele neutronice sunt una dintre etapele evolutive finale ale duratei de viață a unei stele masive. Odată ce o stea între aproximativ 8 și 30 de ori masa Soarelui a rămas fără atomi, poate fuziona în miezul său; ea îşi ejectează materialul exterior într-o explozie de supernovă, în timp ce miezul, care nu mai este susținut de presiunea exterioară furnizată de fuziune, se prăbușește sub gravitație. Acest nucleu prăbușit este steaua neutronică, un obiect între aproximativ 1,1 și 2,3 ori masa Soarelui, împachetat într-o sferă minusculă de doar 20 de kilometri diametru. Materia din interiorul acestor lucruri poate deveni ciudată, la fel și comportamentul lor. Avem diferite nume pentru a clasifica acest comportament. Un magnetar este o stea neutronică cu o sferă magnetică extrem de puternică. Iar un pulsar este o stea neutronică care se învârte incredibil de repede, explodând fascicule de unde radio de la poli, astfel încât acestea par să „pulseze” în spațiu ca un far cosmic.
Știm că 4U 1820-30 există cel puțin din anii 1980. Este un sistem stelar binar din constelația Săgetătorului, care include o stea neutronică și o stea pitică albă, pe o orbită foarte strânsă, cu o perioadă de doar 11,4 minute. Apropierea celor două stele înseamnă că steaua neutronică este suficient de aproape pentru a-și canibaliza companionul, „dezbrăcând-o” de material care se acumulează apoi pe suprafața stelei neutronice. Această acumulare de masă devine mai densă și mai fierbinte cu cât se acumulează mai mult, până când în cele din urmă steaua o expulzează printr-o explozie termonucleară. În timpul acestor explozii, steaua neutronică devine de până la 100.000 de ori mai strălucitoare decât Soarele, eliberând o cantitate imensă de energie.
Steaua de neutroni 4U 1820-30 este un pulsar cu raze X, cu o perioadă de 716 rotații pe minut, alimentat de explozii termonucleare.
Sursa: studiul ştiinţific „A Comprehensive Study of Thermonuclear X-Ray Bursts from 4U 1820–30 with NICER: Accretion Disk Interactions and a Candidate Burst Oscillation” / iopscience.iop.org