Există posibilitatea ca anumiți munți să fie rămășițe ale unor trunchiuri străvechi de copaci giganţi, care au suferit un proces de pietrificare? Un exemplu care poate susține această teorie interesantă este Mesa Jugurtha din Tunisia, care se ridică la o altitudine de aproximativ 600 de metri deasupra pământului înconjurător. Acest platou întins măsoară aproximativ 1.500 de metri în lungime și 500 de metri în lățime, acoperind o suprafață de aproape 80 de hectare. (În geologie, mesa reprezintă „un platou înalt și lat, cu costișe ascuțite de stâncă ce coboară abrupt spre câmpiile înconjurătoare”).
Conceptul de organisme antice colosale care s-au fosilizat în structuri de piatră necesită o cercetare științifică curajoasă, care să treacă de conservatorismul ştiinţei. Unii ar putea spune că dacă ar fi un trunchi de copac pietrificat acesta n-ar trebui să fie la suprafaţa pământului, însă unele componentele organice ale materialului vegetal lemnos pot fi treptat înlocuite cu minerale, predominant dioxid de siliciu, printr-un proces numit permineralizare.
Şi Plata Jugurtha din Tunisia n-ar fi singurul exemplu. Într-una din fotografiile aeriene luate asupra unei mici insule din jurul Tasmaniei, se poate vedea una care seamănă foarte mult cu trunchiul tăiat al unui copac, ce ar putea reprezenta restul unui trunchi de copac de 12 km înălţime (!), care ar fi existat de pe timpurile Atlantidei.