Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
Unde se afla situat raiul, conform invataturilor crestinismului ortodox? Unde este lacasul acela unde traiesc cei neprihaniti in viata de dincolo de mormant? Raiul, dupa invataturile Bisericii Ortodoxe, este un loc anume in ceruri, in care Dumnezeu se arata sufletelor alese cu o infatisare aparte. Dar unde este raiul in cer? Cerul este mare. Raspunsul scris se gaseste in revelatia din cartea Genezei. Moise scrie ca Dumnezeu a sadit gradina placerilor undeva spre rasarit (Fac. 2.8). Raiul este primul cer, tara de munte mai aproape de pamant, dupa care urmeaza alte ceruri.
Locul raiului este definit de Biblie spre rasarit. In aceasta directie se afla raiul in raportul lui cu Pamantul. Sf. Teodora a dezvaluit ca dupa iesirea sufletului ei din trup, condusa de ingeri pentru a ajunge in lacasurile sfinte ale cerului, s-a indreptat spre rasarit; Sf. Simeon Simeon a vazut raiul in rasarit. In rasarit a vazut raiul si cuvioasa Eufrosina de Suzdal in vedeniile ei minunate.
Vedele (cartile sfinte ale locuitorilor din India antica), sunt de comun acord cu multe din Biblia lui Moise si cred ca raiul este spre rasarit. Si ca mod de activitate rasaritul in raport cu alte meridiane ale globului, este stapanit de o taina aparte si aduce in sufletul omului ceva nepamantesc si bucura inima cu o dragoste sufleteasca. Rasaritul de zi cu zi al Soarelui a adus si aduce bucurie oamenilor, nu ramane pe Pamant nicio inima care in timpul rasaritului Soarelui sa nu ia o raza de lumina stralucita, de bucurie sufleteasca. Daca pe Pamant se revarsa dinspre rasarit bucuria in sufletele oamenilor, atunci acolo si este locul fericit al sufletelor, pregatit de Dumnezeu de la facerea lumii.
Crestinismul nu s-a ocupat in mod special pentru a stabili locul unde se afla raiul in Univers. De Pasti, in slujba de noapte, dupa cantarea a 6-a in Sinaxar, Biserica exprima din nou parerea despre locul unde ar fi raiul prin cuvintele; „mostenirea de demult” (acesta este raiul) este indicat ca ar fi in ceruri, „prin invierea Ta, Doamne, raiul iar s-a deschis si ne-ai reinnoit ca sa urcam catre ceruri”.
Singur Dumnezeu nu se supune legii timpului si spatiului. El este vesnic si fara inceput; toate celelalte insa, cum ar fi creatiile Lui sant supuse timpului si spatiului, au o existenta intr-o anumita vreme, ocupand un anumit loc in spatiu; altfel nici nu poate fi. Prin urmare, fiintele spiritual-morale, duhurile si sufletele sant supuse legii timpului si spatiului. Aceasta inseamna ca pentru viata de dincolo de mormant a sufletelor trebuie sa existe niste locuri anume.