Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)
O teorie cosmologică uitată ar trebui să aibă o a doua șansă de a explica anomaliile din Universul nostru, spune fizicianul Rajendra Gupta de la Universitatea Ottawa din Canada.
Prin unirea teoriei existente a Universului în expansiune cu ipoteza „luminii obosite”, Gupta a descoperit că Big Bang-ul ar fi putut avea loc cu 26,7 miliarde de ani în urmă. Este de două ori mai mult decât prevăd modelele actuale (13,7 miliarde de ani). Astfel, s-ar putea explica de ce cele mai îndepărtate galaxii observate par surprinzător de mature, neavând timpul necesar să evolueze atât de mult.
Estimarea vârstei Universului nu este diferită de ghicirea zilei de naștere a unui copil în funcție de înălțimea acestuia. Obiectele aflate în depărtare – în toate direcțiile – par puțin mai roșii decât ne spun modelele lor de lumină. Cea mai probabilă explicație este că spațiul se extinde, întinzând acele unde luminoase, ca un arc tras. Pe măsură ce lumina necesită timp pentru a călători, lumina roșie este lumină mai veche, fiind trasă pe o distanță mai mare.
Cu toate acestea, aceasta nu a fost singura încercare de a explica de ce lumina din depărtare pare mai roșie. În 1929, astronomul elvețian Fritz Zwicky a sugerat că lumina și-a pierdut pur și simplu puterea pe întinderi atât de vaste de spațiu. Mai puțină energie înseamnă frecvență mai mică și lungimi de undă mai mari, schimbând spectrul obiectelor strălucitoare și îndepărtate. Practic, lumina „a obosit”.
Dar, revenind la propunerea lui Gupta, ea ar putea explica motivul pentru care cei mai timpurii quasari și galaxii par a fi vechi cu miliarde de ani. Astfel, Universul este într-adevăr la fel de mare pe cât credem noi, extinzându-se la dimensiunea sa de la un eveniment Big Bang în trecut. Teoria lui Gupta începe cu două modele de Univers în expansiune: unul bazat pe ipoteza standard despre uniformitatea și planeitatea Cosmosului și al doilea care introduce unele modificări care implică ceea ce este cunoscut ca o „constantă de cuplare”. Constantele de cuplare descriu interacțiunile forțelor dintre particule, cum ar fi modul în care câmpurile electromagnetice a doi protoni ținuți în apropiere se vor afecta reciproc comportamentul în moduri specifice.
Toate forțele au o constantă de cuplare, care nu este deloc constantă, care se schimbă cu energia. Acest lucru lasă loc pentru ca aceste constante de cuplare să varieze suficient pentru a afecta modul în care se comportă lumina. Dacă această constantă s-a schimbat de-a lungul timpului, calculele noastre privind vârsta Universului ar putea fi extinse cu o mărime semnificativă.
„Modelul nostru nou conceput prelungește timpul de formare a galaxiei cu câteva miliarde de ani, făcând Universul să aibă o vechime de 26,7 miliarde de ani, și nu 13,7 așa cum s-a estimat anterior”, a spus Gupta.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): lucrarea ştiinţifică „The Entire Universe Could Be Twice as Old as We Thought” / academic.oup.com