Cititi AICI prima parte: http://www.almeea.ro/universul-hiperspatial-si-fiintele-sale-partea-1-imparatia-cerurilor-si-ingerii/
Cititi AICI partea 2: http://www.almeea.ro/universul-hiperspatial-si-fiintele-sale-partea-2-ierarhia-fiintelor-din-univers/
Dualitatea suflet-trup
Toate cartile de spiritualitate, indiferent de doctrinele pe care le sustin, considera ca Omul este o fiinta duala, formata din suflet si trup. Sa vedem ce reprezinta fiecare din acestea din punctul de vedere al structurii hiperspatiale a Universului.
Sufletul desemneaza scanteia de origine divina, de natura imateriala, nesupusa in nici un fel influentelor continuumului spatio-temporal. Trupul uman, de natura materiala, este invelisul temporal pe care il imbraca sufletul, cel care are rolul de „instrument” in relatiile acestuia cu Universul in care isi desfasoara existenta. Privit din perspectiva hiperspatiala, trupul uman este format dintr-un ansamblu de patru corpuri (somatic, astral, cauzal si atmic), corespunzatoare celor patru planuri ale universului multidimensional din care facem parte.
Desi spiritualitatea hindusa aminteste de existenta a sase corpuri subtile, ce sunt legate in mod inseparabil de corpul uman fizic tridimensional, nu toate corpurile subtile prezinta „consistenta” in spatiul multidimensional. Astfel, cele patru corpuri umane sunt unite de trei structuri energetice hiperspatiale de legatura, ce coordoneaza functionarea acestora si care au fost incluse de catre filosofia hindusa tot in categoria corpurilor subtile (eteric, mental si budhic). O dovada a complexei structuri multidimensionale a corpurilor subtile o reprezinta si faptul ca evidentierea fenomenologica a acestora este extrem de dificila.
Moartea nu semnifica altceva decat destramarea legaturilor dintre corpurile ce formeaza trupul uman si reintoarcerea sufletului la Dumnezeu. Deoarece scopul final al evolutiei sufletului in universul multidimensional este cunoasterea caracteristicilor intime ale acestuia, iar singura cale de dobandire a cunoasterii este trairea directa, acesta este nevoit sa revina pe diferitele nivele ale Universului pana la dobandirea cunoasterii depline, adica a desavarsirii sale spirituale. La „coborarea” sa in Universul material, sufletul se „inconjoara” cu diferite corpuri, corespunzatoare gradului de complexitate atins. Fiinta umana este cea care a atins gradul de perfectiune ce ii permite sa evolueze activ in universul fizic tridimensional, celelalte trei corpuri subtile ale sale fiind structuri embrionare, ce nu ii permit sa actioneze in universurile hiperspatiale superioare.
Tocmai faptul ca toate corpurile subtile ale omului sunt structuri embrionare explica si faptul ca omul este incapabil sa constientizeze existenta hiperspatiului. Sensul firesc al evolutiei omului reiese de aici cu claritate: dezvoltarea corpurilor subtile si dobandirea posibilitatii de actiune in spatii superioare celui tridimensional.
Tot aici trebuie amintit si de unele traditii antice care considera ca fiinta umana prezinta un al treilea ochi, presupus spiritual, dar de fapt, apartinand corpului astral. „Deschiderea” acestui ochi nu marcheaza altceva decat inceputul procesului de dezvoltare a corpului hiperspatial hexadimensional. Privite in acest mod, sensul expresiilor referitoare la existenta fiintelor angelice „pline de ochi” poate fi interpretat in sensul ca respectivele fiinte sunt perfect constiente de intreaga structura hiperspatiala a Universului. Desavarsirea evolutiei corpurilor hiperspatiale permite obtinerea unui control deplin asupra corpului fizic actual, mergand chiar pana la posibilitatea dematerializarii si rematerializarii acestuia. Acesta este sensul evenimentului Schimbarii la Fata realizat de Iisus Christos in prezenta ucenicilor sai si tot in acest mod devine perfect logica si imaculata conceptie.
Continuand analogia, harul de care se aminteste in toate lucrarile de spiritualitate crestina nu ar fi altceva decat o bioenergie hiperspatiala, menita sa ajute dezvoltarea fiintei umane in toate componentele sale. Nu trebuie facuta, insa, confuzie intre har si Duhul Sfant.
Evolutia oricarei fiinte de ordin cuaternar, fie ea umana sau nu, se realizeaza in grupuri distincte. Pe masura ce un anumit grup se perfectioneaza din punct de vedere spiritual, in plan fizic este necesar sa se coreleze noile capacitati psihice cu gradul de complexitate al corpurilor fizice tridimensionale, care trebuie sa ii permita continuarea procesului evolutiv. Aceasta este semnificatia ciclurilor evolutive ale omenirii si raspunsul la catastrofele ce se abat in mod regulat asupra Terrei. Distrugerile periodice, ce permit aparitia unor rase cu capacitati spirituale superioare, reflecta modul in care organizarea intima a Universului este adaptata pentru a raspunde cerintelor de ordin evolutiv.
Cititi ultima parte, AICI: http://www.almeea.ro/universul-hiperspatial-si-fiintele-sale-ultima-parte-lucifer-si-ingerii-cazuti/