Acest articol foarte excitant ofera un suport teoretic stiintific pentru multe experiente si puncte de vedere spirituale. Totul a inceput in anul 1982, atunci cand la Universitatea din Paris, o echipa de cercetatori, condusa de fizicianul Alain Aspect, a realizat ceea ce s-ar putea numi unul dintre cele mai importante experimente ale secolului trecut. Fizicianul francez si echipa sa au descoperit ca, sub anumite aspecte, particulele subatomice, ca de exemplu electronii, sunt capabile sa comunice instantaneu unele cu celelaltele, indiferent de distanta care le separa, fie ca e vorba de 3 metri sau de 3 miliarde de kilometri. De asemenea, intr-un fel, fiecare particula pare sa cunoasca ceea ce face cealalta. Toata problema acestei descoperiri o constituie faptul ca ea violeaza teoria lui Einstein, care spune clar ca nicio comunicare nu poate depasi viteza luminii. Din moment ce calatoria cu o viteza super-luminica semnifica spargerea barierei timpului, aceasta perspectiva i-a facut pe multi fizicieni sa incerce sa gaseasca explicatii pentru acest fenomen.
O noua teorie a aparut: Universul e o holograma
Unii fizicieni, ca de exemplu David Bohm, de la Universitatea din Londra, a introdus termenul de „univers holografic”, intrucat el crede ca descoperirile lui Alain Aspect demonstreaza faptul ca realitatea obiectiva nu exista, in ciuda aparentei sale soliditati. Bohm mai crede ca Universul este centrul unei fantasme, a unei holograme gigantice si create remarcabil, pana la cele mai mici detalii.
Ce este o holograma?
Dar inainte de a trece mai departe la teorie, sa vedem mai intai ce este o holograma. O holograma este o fotografie tridimensionala realizata cu ajutorul unui laser. Pentru a realiza o holograma, obiectul care urmeaza sa fie fotografiat, este mai intai „invaluit” intr-o raza de laser. Apoi, o a doua raza laser este indreptata spre lumina reflectata a primei raze, iar modelul de interferenta rezultat (zona in care cele doua raze laser se amesteca) este inregistrat pe un film. Atunci cand filmul este developat, se vor vedea doar turbulente de linii luminoase si intunecate fara sens; dar daca acest film este iluminat de o a treia raza laser, o imagine tridimensionala a obiectului initial va apare.
Tridimensionalitatea unor asemenea imagini nu este doar singura caracteristica remarcabila a hologramelor. Daca holograma unui trandafir este taiata in jumatate si apoi iluminata de o raza laser, fiecare jumatate va contine imaginea intreaga a trandafirului. Si chiar daca si cele doua jumatati sunt din nou divizate, fiecare bucata de film va contine o mai mica, dar intacta versiune a imaginii originale. Spre deosebire de fotografiile normale, fiecare parte a unei holograme contine toate informatiile posedate de intreg.

Caracteristica hologramei „totul e continut in fiecare parte” ne ofera o cu totul alta viziune. In toata istoria sa, stiinta occidentala a lucrat cu prejudecata ca pentru a intelege fiecare fenomen fizic, fie ca este vorba de o broasca sau de un atom, acel fenomen trebuie sa fie divizat si studiat pe partile sale componente. O holograma ne invata faptul ca anumite lucruri din Univers nu pot fi abordate astfel. Daca vom incerca sa divizam un anumit lucru construit holografic, nu vom obtine piesele din care el este facut, ci doar „intreguri” mai mici.
Pornind de la acest lucru, Bohm sugereaza faptul ca motivul pentru care particulele subatomice raman in contact unele cu celelaltele, indiferent de distanta la care s-ar afla, nu s-ar datora unor proprietati misterioase ale acestora, ci pentru faptul ca separarea lor e doar o iluzie. El argumenteaza faptul ca, la un anumit nivel profund al realitatii, asemenea particule nu sunt entitati individuale, ci „extensii”, imagini holografice ale unui singur lucru fundamental.
Modelul acvariu al hologramei
Pentru ca oamenii sa inteleaga mai bine ceea ce a dorit sa arate, Bohm ofera urmatoarea ilustratie. Sa ne imaginam un acvariu care contine o broasca testoasa. Imaginile din acvariu nu pot fi vazute direct, cu ochii liberi, asa ca au fost instalate doua camere video care ofera imagini din acvariu: o camera video aflata in fata acvariului, iar cealalta aflata in partea opusa. Fiecare camera video are doua monitoare, pe care puteti sa vedeti broasca testoasa. Pentru ca va uitati la doua monitoare, uneori veti avea impresia ca broasca testoasa e diferita, ca in acvariu se afla doua broaste testoase, si asta pentru ca acele camere video sunt situate in unghiuri diferite.
Dar atunci cand va uitati cu atentie la cele doua broaste testoase din monitoare, veti deveni constienti ca exista o legatura intre ele. Cand o broasca se intoarce, cealalta pare ca face si ea o intoarcere, putin diferita (datorita unghiului camerei), dar echivalenta. Daca n-ati sti despre ce e vorba, ati putea trage concluzia ca o broasca comunica instantaneu cu cealalta, dar nu asta e realitatea.
Iluzia separarii particulelor subatomice
Astfel stau lucrurile intre particulele subatomice in experimentul lui Alain Aspect. Conform lui Bohm, aparenta conexiune cu viteza mai mare a luminii a particulelor subatomice, ne spune faptul ca exista un nivel mai profund de realitate de care noi nu suntem constienti, o dimensiune mult mai complexa decat a noastra, analoaga cu acvariul de mai sus. Noi percepem aceste particule ca fiind separate una de cealalta, intrucat nu percepem decat o portiune din realitatea lor; aceste particule nu constituie de fapt „parti” a unei realitati profunde, holografice si indivizibile. Si, din moment ce intreg Universul e alcatuit din aceste „umbre”, atunci intreg Universul nu este decat o proiectie, o holograma.
Cosmosul, o super-holograma
In afara naturii sale fantomatice, un asemenea Univers iluzoriu ar avea si caracteristici uimitoare. Daca aparenta separare al particulelor subatomice este iluzorie, atunci, la un nivel mai profund al realitatii, toate lucrurile din Univers sunt interconectate in mod infinit. Electronii dintr-un atom de carbon din creierul uman sunt conectati de particulele subatomice detinute de fiecare peste care inoata, de fiecare inima care bate, de fiecare stea care straluceste pe cer. Totul se intrepatrunde cu totul, si, desi natura umana are tendinta de a categorisi si divide toate lucrurile din Univers, toate impartile sunt inutile, pentru ca realitatea e una singura.
Intr-un univers holografic, chiar si timpul si spatiul nu mai pot fi percepute ca lucruri fundamentale. Un concept ca spatiul nu mai are sens, intrucat, in realitate, nimic nu este despartit; la fel si timpul nu are nicio semnificatie, caci totul se petrece simultan. La un nivel mai profund, realitatea este o super-holograma, in care trecutul, prezentul si viitorul exista simultan. Acest fapt sugereaza faptul ca, daca ar exista tehnologia necesara, intr-o zi am putea plonja intr-un nivel de realitate super-holografic, si am putea vizualiza scene din trecutul indepartat.
Daca admitem ca super-holograma este matricea care a dat nastere intregului nostru Univers, in ea este continut fiecare particula subatomica care a fost sau care va fi, fiecare configuratie de materie si energie posibila, de la fulgi de zapada pana la quasari, de la balene pana la raze gamma. Totul trebuie vazut ca un fel de depozit cosmic al „totului care exista”.
Desi Bohm afirma ca nu exista nicio posibilitate de a ne da seama ce se afla ascuns in aceasta super-holograma, totusi el se aventureaza in a spune ca nu exista niciun motiv pentru care sa nu presupunem ca ar exista mai mult. Poate ca nivelul super-holografic de realitate este doar o etapa, in spatele caruia se afla un numar infinit de alte structuri super-holografice sau de alta natura.
Creierul vazut ca o holograma
Bohm nu este singurul cercetator care a gasit dovezi precum ca Universul nostru ar fi o holograma. Lucrand independent in domeniul cercetarii neurologice, medicul neuropsihiatru, Karl Pribam, de la Universitatea Stanford (SUA) a ajuns si el la concluzia precum ca realitatea este de natura holografica.
In formularea modelului holografic, Pribram dorea sa afle initial cum si unde sunt memorate amintirile in creier. De-a lungul a numeroase decenii de cercetari, o serie de studii au aratat faptul ca memoriile n-au o localizare specifica, fiind dispersate in tot creierul. Intr-o serie de experimente realizate in anii ’20, omul de stiinta Karl Lashey a aflat ca, indiferent ce portiune de creier a unui sobolan era indepartata, memoria acestuia (privind indeplinirea anumitor sarcini) ramanea intacta. Astfel, mecanismul memoriei parea unul de genul „totul in fiecare parte”.
In anii 1960, Pribram a dezvoltat conceptul holografic pentru a explica cum se realizeaza memorarea informatiilor de catre creier. El crede ca amintirile nu se stocheaza pe neuroni sau in mici grupuri de neuroni, ci in modele de impulsuri nervoase care intersecteaza intreg creierul, la fel cum modele de lumini de laser intersecteaza intreaga zona a unui film continand o imagine holografica. Cu alte cuvinte, Pribram crede ca insusi creierul este o holograma.
Teoria lui Pribram poate explica cum de creierul uman poate retine atat de multe amintiri intr-un spatiu atat de mic. A fost descoperit faptul ca creierul uman are capacitatea de a memora 10 miliarde de biti de informatii pa parcursul unei varste medii de viata de 75 de ani, ceea ce inseamna informatiile continute in 5 seturi de Enciclopedia Britannica. Similar, printre alte capacitati, hologramele au o abilitate uimitoare pentru memorarea informatiilor; prin simpla schimbare a unghiului prin care doua lasere se izbesc de un film fotografic, este posibil sa se inregistreze imagini diferite pe aceeasi suprafata. S-a demonstrat ca un centrimetru cub de film poate stoca pana la 10 miliarde de biti de informatii.
Abilitatea noastra stranie de a regasi rapid orice informatii avem nevoie dintr-o cantitate uriasa de memorii devine mai de inteles daca creierul ar functiona conform principiilor holografice. Daca cineva te va intreba ce intelegi prin cuvantul „zebra”, nu vei fi nevoit sa stai si sa astepti sortarea alfabetica a informatiei (pana vei ajunge la „z”), ci pur si simplu, vei raspunde aproape instantaneu „vargat”, „arata ca un cal”, „un animal din Africa”.
Intr-adevar, unul dintre cele mai uimitoare lucruri despre procesul gandirii umane e faptul ca fiecare informatie pare instantaneu corelata cu alta informatie – o alta caracteristica intrinseca a hologramei. Datorita faptului ca fiecare portiune a hologramei este conectata infinit cu alta portiune, acesta este exemplu care arata sistemul interconectat al hologramelor.
Simturile sunt convertite de creier tot cu ajutorul hologramei
Inmagazinarea memoriei nu este singurul aspect neuro-psihologic care a devenit mai usor de explicat folosindu-se modelul holografic al creierului. Un alt aspect se refera la capacitatea creierului de a traduce avalansa de frecvente primite cu ajutorul stimulilor (frecvente vizuale, auditive etc.) in lumea concreta a perceptiilor noastre. Codificarea si decodarea frecventelor este realizata cel mai bine de catre o holograma. La fel cum functioneaza o holograma, ca un fel de lentila, un dispozitiv de tradus, capabil de a converti aperentul amestec de frecvente fara sens intr-o imagine coerenta, la fel Pribram crede ca creierul include o lentila si foloseste principii holografice pentru a converti matematic frecventele pe care le primeste de la simturi in lumea noastra interioara a perceptiilor.
Holograma folosita si in lumea fenomenelor acustice
Teoria lui Pribram a castigat destui suporteri in randul neuropsihiatrilor. Cercetatorul italian Hugo Zucarelli a extins recent modelul holografic si in lumea fenomenelor acustice. Uimit de faptul ca oamenii pot localiza sursa sunetelor fara a-si misca capul, Zucarelli a descoperit faptul ca principiile holografice stau la baza acestei abilitati. Zucarelli a dezvoltat de asemenea tehnologia sunetului holofonic, o tehnica de inregistrare capabila sa reproduca situatiile acustice de un realism uimitor.
Sinteza teoriilor lui Bohm si a lui Pribram
Dar ce se intampla daca unim cele doua teorii explicate mai sus? Precum am mai spus, conform teoriei lui Bohm aceasta lume fizica este doar o holograma; daca si creierul e si el, la randul sau, doar o holograma, caci selecteaza doar anumite frecvente si le transforma matematic in perceptii senzoriale, atunci ce mai ramane din realitatea obiectiva? Ea pur si simplu inceteaza sa mai existe!
Paradigma holografica
Asa cum multe religii orientale aratau de mii de ani, lumea materiala este o maya, o iluzie, si, desi noi credem ca suntem fiinte fizice care ne miscam intr-o lume fizica, chiar si acest lucru este tot o iluzie. Noi suntem doar niste receptori care „plutim” intr-un ocean urias de frecvente, si ceea ce extragem din acest ocean si-l metamorfozam in lumea reala nu este altceva decat un canal extras din atatea canale extrase al acestei super-holograme.
Aceasta noua infatisare a realitatii poarta numele de paradigma holografica, si, desi este privita de multi cercetatori cu scepticism, totusi exista cativa care cred ca acesta este cel mai corect model de realitate la care stiinta a ajuns pana acum. Mai mult decat atat, se crede ca aceasta paradigma poate explica misterele care n-au putut fi intelese cu ajutorul stiintei, si care au fost catalogate ca fiind paranormale. Astfel, intr-un univers in care creierele individuale sunt de fapt portiuni indivizibile ale unei holograme mai mare, iar totul este conectat la infinit, atunci telepatia se poate explica foarte usor, prin calatoria informatiei de la mintea individuala A la mintea individuala B.
Constiinta creeaza realitatea
Paradigma holografica are implicatii si in biologie. Astfel, Keith Floyd, un psiholog de la Universitatea Virginia Intermont, a explicat faptul ca, intrucat realitatea nu este decat o iluzie holografica, atunci nu mai poata fi adevarata afirmatia conform careia „creierul produce constiinta”. E de fapt invers: constiinta creeaza aparenta creierului, a corpului fizic si a tuturor lucrurilor care ne inconjoara, pe care noi le percepem a fi reale. Un astfel punct de vedere schimba viziunea asupra medicinii, caci trupul fiind o proiectie holografica a constiintei, fiecare dintre noi e mult mai responsabil pentru propria sanatate. Ceea ce unele cazuri din medicina au fost privite ca „vindecari miraculoase” s-ar putea explica prin schimbarile avute in constiinta, ce au afectat astfel si schimbarile din holograma trupului.
Si chiar daca modelul holografic nu ar oferi explicatia cea mai buna pentru comunicarea simultana intre particulele subatomice, totusi, asa cum remarca Basil Hiley, fizician la Colegiul Birbeck din Londra, descoperirile lui Alain Aspect indica faptul ca trebuie sa ne pregatim pentru noi viziuni si mai radicale asupra realitatii inconjuratoare.