În plină vară a anului 1990, s-a difuzat o ştire provenită din Taşkent, capitala Uzbekistanului, care frizează irealul. Timp de mai bine de o lună, Klara Malikova, de la un institut de proiectare din oraş, ar fi desenat diferite scene ciudate şi semne cu totul necunoscute, care i-ar fi fost transmise telepatic de către o fiinţă extraterestră având numele de Kovespol. Înşiruirea de semne apărând ca un fel de scriere, i-a determinat pe colegii săi care lucrau la calculatorul electronic al institutului să încerce o descifrare a textelor prezentate de Klara. După o muncă deloc uşoară, impunându-se extrem de multe încercări de interpretare grafică și logică a semnelor asociate în cuvinte, programatorii de la sectorul de calcul computerizat au comunicat că ar fi reuşit să interpreteze conţinutul mesajelor stranii. Din cele afirmate de specialiştii schemelor logice, extraterestrul Kovespol ar fi sosit de pe planeta Paatoston, care ar fi situată faţă de Pămînt la o distanţă de 27.801 ani-lumină! Acesta îşi motiva sosirea pe globul terestru prin intenţia de a-i ajuta pe oamenii pământeni…
Ştirea respectivă să fi fost doar o fantezie bine regizată, sau era un fapt întru totul real? În diferite cărţi care susţin tărâmul mai puţin cunoscut al parapsihologiei, s-au relatat numeroase cazuri ale unor persoane care scriu şi chiar schiţează ceea ce li se „dictează” de către entităţi ce ar fi din „lumea de dincolo”. Scrierea automată, sau psihografia, este un fenomen cunoscut de foarte mult timp, dar abia spre sfârşitul secolului al XIX- lea s-au efectuat primele tentative de studiere ştiinţifică a acestei manifestări parapsihice.
Referitor la „dictările” făcute de către entităţi din „cealaltă lume”, niciuna nu a afirmat vreodată că ar fi personaj extraterestru, mărturisind doar că a părăsit viaţa materială pe care o ducem cu toţii, prin ceea ce numim „moarte” pentru trupul organic. Poate că unul dintre cele mai reprezentative exemple de acest fel a fost brazilianul Chico Xavier, care în decurs de 42 de ani, a scris şi apoi a publicat un număr de 126 de cărţi „dictate”. Chico Xavier a spus că el nu înţelegea absolut nimic din conţinutul cărţilor pe care le scrisese şi care i-au fost dictate; conform spuselor sale, autorii adevăraţi ai cărţilor respective ar fi fost câteva zeci de personalităţi culturale care decedaseră în anii anteriori. El se explica astfel: „Când fac scrierea automată, eu îl văd, îl aud şi îl simt pe spiritul dezincarnat, care el lucrează prin intermediul braţului meu; adeseori am recunoscut prezenţa celui care îmi dicta, fără a înţelege insă nimic din subiectul pe care îl trata”.
În cazul Klare Malikova situaţia pare a fi însă cu totul diferită. Entitatea care îi transmitea imaginile şi semnele ciudate nu era terestră. Sau poate că a fost una tot terestră, pretându-se însă la ficţiunea sosirii din altă parte a cerului şi a inventării unei limbi şi a unei scrieri complet necunoscute? Această ipoteză apare totuşi puţin probabilă: imaginile „non-terestre” desenate de Klara, cât şi textele scrise cu semne neştiute pe Pământ, care au putut fi introduse într-o schemă logică numai după numeroase încercări la calculator, vin să evidenţieze parcă o altă origine.