Știm că Universul nostru este tridimensional, iar în el viața s-a dezvoltat într-un mod complex, adică cu forme multiple de viață. Acum însă, oamenii de știință au mers mai departe și susţin că viața poate exista într-un univers bidimensional, deşi până acum se credea că viaţa poate fi susţinută doar în universuri tridimensionale. Studiul despre viaţa într-un univers bidimensional a fost publicat în revista „Physical Research Review”.
Oamenii de știință și matematicienii au sugerat că universurile cu mai mult de trei dimensiuni ar fi „lumi moarte” imprevizibile și instabile, lipsite de orice viață și observatori. Într-o astfel de lume nu pot exista obiecte stabile în timp și, prin urmare, probabil că nu pot exista nici observatori stabili. Într-un spațiu de peste trei dimensiuni, nu pot exista atomi tradiționali și poate nici structuri stabile. Prin urmare, nu trebuie să ne surprindă că ne aflăm într-un univers tridimensional: nu se poate trăi decât în ​​universuri în care viața este posibilă.
Apoi, s-a mai sugerat că viața nu ar putea avea loc într-un univers 2D (bidimensional), din cauza complexității sale insuficiente. Principalul argument, care ar face ca viaţa în universurile 2D să nu fie posibilă este acela că universurile bidimensionale nu ar permite gravitația, făcând imposibilă amestecurile complexe de substanţe necesare vieții. Dar totuşi, lucrurile s-ar putea schimba, potrivit fizicianului James Scargill de la Universitatea din Oxford. Într-o lucrare publicată în 2020, Scargill a arătat că câmpurile gravitaționale scalare ar putea exista în două dimensiuni. Scargill a scris în articol: „Am prezentat o teorie pur scalară a gravitației, care permite orbite stabile în jurul surselor punctuale și are şi o cosmologie deloc imposibilă (deși neobișnuită). S-ar putea imagina, de asemenea, un scenariu al lumii branelor în care gravitonul fără masă nu este localizat pe brană, permițând astfel vieții bidimensionale să se bucure pe deplin de gravitația patrudimensională”.
Cum ar fi organismele biologice într-un univers 2D? Gravitația și orbitele stabile nu sunt singurele cerințe pentru viață. De exemplu, un animal nu ar putea avea un tub digestiv (cel puțin nu de tipul cu care suntem obișnuiți), deoarece ar împărți organismul în două. Scargill a continuat să studieze dacă un univers 2D ar fi suficient de complex pentru a permite o viață complexă. În lucrare, el a analizat rețelele biologice și a creat grafice plane care „par să afișeze multe dintre proprietățile despre care s-a presupus că sunt importante pentru creierele complexe”. Aceasta sugerează că creierele complexe ar putea exista în două dimensiuni, deși ar fi nevoie de mai multă muncă pentru a compara graficele plane cu rețelele neuronale din lumea reală.
Desigur, totul este doar ipotetic și e mai mult un exercițiu de gândire decât o afirmație clară că viața în universurile 2D este reală. Dar lucrarea combate oarecum argumentele conform cărora experimentăm o lume tridimensională pentru că este singura care ar putea susține viața. Iată, viața într-un univers bidimensional ar putea fi posibilă și ea. Rezultatele cercetării au fost publicate în revista „Physical Research Review”.
Sursa: articolul ştiinţific „Existence of life in 2 + 1 dimension” / journals.aps.org