După un material scris de jurnalistul și scriitorul George Hodorogea.
În întunericul solemn al nopții, Iosif din Arimatea pășea pe drumuri de piatră, singur sub privirea rece a lunii. Cerul părea să fi amuțit, iar stelele, de altfel întotdeauna darnice cu lumina lor, păreau acum pătat de o umbră grea, ca o cortină trasă peste creație. În brațele sale purta trupul neînsuflețit al Învățătorului, acea Ființă care inspirase viață acolo unde moartea părea să fi lăsat doar praf. Fiecare pas era apăsat, ca și cum pământul ar fi plâns sub greutatea trupului Celui care îl făcuse să rodească cândva. Iosif simțea însă că greutatea nu era doar fizică, ci și spirituală, ca o cruce nevăzută pe umerii săi, o povară pe care puțini îndrăzniseră să o ducă.
Nu copia sau reposta videoclipul, dacă îți place adaugă-l la favorite!
Acest videoclip este un dar din suflet pentru suflete.

source