„André Gigantul” a fost unul dintre cei mai cunoscuţi oameni – un gigant atât ca statură, cât și ca personalitate. Din păcate, André a murit la nici 47 de ani, în anul 1993, din cauza unor complicații legate de proporțiile sale enorme. El a lăsat o amprentă puternică asupra lumii, chiar şi în ziua de astăzi, deşi a dispărut de mai bine de 3 decenii. Cum s-a descurcat André în viață, într-o lume concepută pentru oameni de dimensiuni obișnuite? Vedeți mai jos câteva fapte fascinante despre acest gigant blând.
Născut ca André René Roussimoff în Moliens, Franța, părinții lui André erau imigranți. Tatăl său, Boris, era bulgar, în timp ce mama lui, Marianne, era poloneză. Lui André nu i-a fost ușor să trăiască într-o casă construită pentru oameni de dimensiuni normale. Drept urmare, familia lui a făcut tot posibilul pentru a se adapta gigantismului său. De ani de zile a circulat o legendă că André, în vârstă de 12 ani, care avea 1,90 metri și peste 90 de kg la acea vreme, ar fi mers la școală cu celebrul dramaturg Samuel Beckett, în spatele camionetei sale, deoarece autobuzul școlar era prea mic. Dar, potrivit unuia dintre frații lui André, lucrurile nu au stat chiar așa. Deși André și Beckett erau într-adevăr vecini, orașul nu avea autobuz școlar, așa că André trebuia să meargă 2 kilometri până în centrul orașului în fiecare zi. Cu toate acestea, dacă se întâmpla ca Beckett să treacă prin zonă, îl lăsa pe André și pe alți copii să se urce în spatele camionetei sale pentru o scurtă călătorie. Beckett și André, însă, nu au avut o legătură specială sau o relație unică, ceea ce oamenii au crezut ani de zile.
O trăsătură care a atras cu adevărat atenția oamenilor a fost dimensiunea mâinilor lui André. Ele erau lungi, largi și pur și simplu enorme. Asemănătoare cu picioarele lui, mâinile lui André erau atât de groase încât aproape că arătau ca niște labe. Degetele lui erau atât de mari în jur încât inelul pe care îl purta avea o deschidere de 38,1 mm; degetul unui bărbat mediu are aproximativ 10-11 mm.
André, care se spune că avea 2,16 metri înălțime și cântărea 235 de kg, avea un gigantism din cauza glandei pituitare care producea prea mult hormon de creștere, iar mai târziu a dezvoltat acromegalie. Persoanele cu gigantism au mâini și picioare foarte mari, degete groase de la picioare și degete, maxilare și frunţi proeminente, precum și trăsături faciale grosiere.

Consumurile de mâncare şi băutură ale lui André sunt legendare. Luptătorul Mike Graham a susținut odată că prietenul său a băut 156 de beri în timpul unei nopți. Jurnalistul Bill Apter și-a amintit, de asemenea, că l-a văzut pe André cu peste 125 de beri, când au stat împreună în New Orleans. Deși este greu să dovedești aceste tipuri de afirmații, de-a lungul anilor mulți prieteni și colegi au spus povești similare, așa că pare plauzibil.
Un alt prieten de-al său a spus: „El intra într-un restaurant și mânca 12 fripturi și 15 homari. Nu făcea asta des, dar dacă avea chef să facă un spectacol și să râdă, o putea face”. Cu toate acestea, mesele sale tipice nu erau atât de bogate și, de obicei, consuma doar de două ori mai mult decât mânca un om obișnuit.
În copilărie, André a avut vise mari pe care tatăl său a încercat să le spulbere. În timp ce lucra alături de tatăl său, Boris, André a observat odată un Rolls Royce care trecea în apropiere. I-a spus tatălui că într-o zi va deține el însuși unul dintre vehiculele de lux, dar tatăl său l-a certat pentru că are așteptări nerealiste. Doi ani mai târziu, la vârsta de 14 ani, André s-a săturat de viața la fermă și a decis să-și părăsească familia și orașul natal pentru a trăi altfel. Își dorea să călătorească, să cunoască oameni noi și să aibă succes. S-a întors 5 ani mai târziu și arăta șocant de diferit. Când mama lui a răspuns la uşă, a fost întâmpinată de un bărbat gigantic cu un zâmbet şi mai mare pe buze. Când André a cerut să-l vadă pe bărbatul casei, Marianne l-a chemat pe Boris, iar cei doi încă nu știau de prezența propriului fiu în pragul ușii lor. André le-a arătat părinţilor propriul său Rolls Royce, parcat în spatele casei; lui Marianne și Boris încă nu le venea să creadă. Mama lui l-a recunoscut în cele din urmă ca luptătorul „Jean Ferrè” (numele său de scenă).
Prietenul şi luptătorul Frank Valois l-a cunoscut pe André când a început să concureze și a fost foarte impresionat de puterea tânărului, precum și de carisma și înclinația sa pentru a se distra. André s-a transformat dintr-un băiat sărac de la țară într-un bărbat care călătorea în toată lumea, socializa cu tot felul de oameni și se distra de minune, bucurându-se de viață. La 20 de ani, André era înalt, puternic și plin de viaţă. Și când nu își canaliza energia în timpul competiției, a făcut-o în alte moduri creative.
La un moment dat, André și-a dat seama că are capacitatea de a muta mașini mici fără nicio asistență: printr-o „mișcare”, el ar putea muta complet vehiculul. S-a gândit că ar fi amuzant să facă farse prietenilor săi în timp ce se aflau într-un bar sau la restaurant. Uneori, André le muta vehiculele în locuri foarte strâmte între un stâlp sau o clădire sau pur și simplu le inversa direcția. Nu era vorba de a-și dovedi puterea, ci de a-şi tachina prietenii.
Datorită stării sale, André era probabil conștient că nu va ajunge la bătrânețe. Când sunt tratați cu succes, unii oameni cu gigantism pot trăi o viață normală. Cu toate acestea, André a refuzat intervenția medicală în anii 1980 pentru că credea că Dumnezeu l-a făcut astfel pentru un motiv. A trăit o viață plină după ce a plecat de acasă și a fost fericit cu prietenii pe care și-a făcut și locurile pe care le-a văzut.
Cu toate acestea, el a recunoscut și dificultățile legate de a fi atât de mare. Chiar și activități simple, cum ar fi mersul într-o mașină, îi provocau dureri între gât, spate și umeri. „Aș da o mulțime de bani pentru a putea petrece o zi pe săptămână ca un bărbat de talie normală”, a recunoscut el odată.
André a murit în somn pe 27 ianuarie 1993, la Hotel De La Tremoille din Paris, la vârsta de 46 de ani. A sosit în oraș cu două zile mai devreme pentru a participa la înmormântarea tatălui său. Cauza morții lui André a fost insuficiența cardiacă congestivă, ceea ce nu este surprinzător, deoarece persoanele cu acromegalie se confruntă de obicei cu deteriorarea organelor în timp.
André a vrut să fie incinerat, dar crematoriile locale din Paris nu au putut găzdui un cadavru atât de mare, așa că a fost transportat cu avionul în SUA. Cenușa lui incinerată cântărea 17 kilograme, iar prietenul și fostul arbitru Frenchy Bernard le-a împrăștiat în timp ce a mers călăre pe ferma de 46 de acri a familiei Roussimoff din Ellerbe, Carolina de Nord.