Unul dintre haiducii puţin cunoscuţi din România este Ion Florea. El s-a născut undeva prin anul 1858, într-o familie de ţărani nevoiaşi, răzeşi deposedaţi, cu 6 copii, din satul Drăgăneşti, judeţul Suceava. Dar, Ion Florea provenea din rândul unei categorii sociale, ce era supusă abuzurilor zapciilor şi fiscalităţii, ale marilor proprietari de moşii, dar îndeosebi ale arendaşilor, vătafilor şi intermediarilor de tot felul.
Aşa că, pentru unii, singura posibilitate era aceea de a-şi lua lumea în cap, de a părăsi locurile natale şi de a lua calea codrilor – caracteristica principala a haiduciei. Aşa a făcut şi Ioan Florea, care s-a făcut haiduc. El îşi organizase o ceată, cu care desfăşura acţiunile de jefuire a unor drumeţi – de obicei, înstăriţi, boieri, negustori, etc. Totuşi, haiducul a fost prins, fiind condamnat la închisoare pe viaţă la temniţa Doftana.
Însă, peste un an (în 1897), Ion Florea a evadat din închisoare, împreună cu 13 evadaţi. Ei săpaseră un tunel în peretele de sare pe o lungime de 80 metri şi prin cel de pământ de 8 metri. Ulterior, autorităţile au reuşit să captureze şi să reîncarcereze 10 deţinuţi, dar cel mai important care nu fusese încă prins era Ion Florea. Pe capul lui s-a pus o recompensă substanţială: 1.000 de galbeni.
Inevitabilul s-a produs la 3 iulie 1898, în apropierea Mănăstirii Neamţ. Printr-un schimb de focuri de armă între cel urmărit şi urmăritori, soldat cu împuşcarea lui Ion Florea. Premiul de 1.000 galbeni a fost atribuit jandarmului Herţa. Cadavrul lui Ion Florea a fost dus la Târgu Neamţ. Înmormântarea lui Ion Florea s-a făcut în cimitirul Mănăstirii Neamţ, pe 5 iulie 1898. După un număr de zile, trupul lui a fost decapitat şi reîngropat. Capul său conservat corespunzător a ajuns ulterior la Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici”, pentru studii de antropologie criminală.
Deznodământul tragic al morţii lui Ion Florea a fost marcat printr-o cruce de piatră înaltă de 1 metru, cu următoarea inscripţie „În acest loc s-au împuşcat banditul Ion Florea de jandarmul Herţa şi 3 soldaţi din regimentul 15 Războieni, astăzi 3 iulie 1898”.