Marea majoritate a principalelor țări ale lumii antice credeau într-un tărâm al întunericului, asemănător cu iadul creștin, unde oamenii călătoreau și întâlneau monștri ciudați și înspăimântători care îi îngrozeau. Mayașii, care au ocupat sudul Mexicului și cea mai mare parte a Americii Centrale, nu au făcut excepție, numind acest iad Xibalba.
Mayașii credeau că intrarea în acest tunel întunecat și infernal se face prin sutele de cenote dispersate în sud-estul Mexicului, existând o rețea labirintică de adâncimi gigantice, scăldate în ape albastre. Aceste situri erau în mod evident sacre pentru mayași, oferind acces la un loc plin de zei misterioși (cunoscuți sub numele de „Lorzii din Xibalba”) și creaturi terifiante. În prezent, cenotele păstrează o aură mistică care le face locuri obligatorii pentru a descoperi trecutul Mexicului și minunile naturale care i-au fascinat pe vechii locuitori ai acelei zone.
În lumea subterană mayașă, Lorzii din Xibalba erau organizați în ierarhii și consilii. Aspectul lor era, de obicei, invariabil cadaveric și întunecat și simbolizau polul opus al vieții: ca urmare, au servit ca echilibru între lumile celor vii și lumile morților. Zeii principali ai lui Xibalba erau Hun-Camé și Vucum-Camé, dar cea mai mare figură a fost fără îndoială Ah Puch, cunoscut și sub numele de Kisin sau Yum Kimil, Domnul Morții. Ei erau adorați de mayași, care au comis sacrificii umane în cinstea lor.
Potrivit cărții sfinte mayaşe, Popol Vuh, doi frați pe nume Hunahp și Ixbalanqué au căzut în lumea subterană înainte de formarea lumii așa cum o știm noi, după ce au fost provocați de zei să joace un joc cu mingea. Ei au trebuit să îndure multe provocări de-a lungul călătoriei lor în acest tărâm ciudat și teribil, cum ar fi urcarea pe trepte abrupte, traversarea râurilor cu sânge și apă și trecerea prin camere întunecate cu creaturi sălbatice.
„Popol Vuh” descrie numeroasele niveluri ale Xibalba în acest fel:– Casă întunecată, complet înconjurată de întuneric.– Casă rece, unde un vânt înghețat a umplut fiecare colț al interiorului ei.– Casa jaguarilor, plină de jaguari sălbatici care alergau de la un colţ la altul.– Casa liliecilor, aglomerată de lilieci, care umpleau casa de țipete.– Casa cuțitelor, unde nu existau decât cuțite ascuțite și periculoase.– Se menționează existența unei case a șasea numită Casa Căldurii, unde erau doar jar, foc, flăcări și suferință.
Deoarece mayașii credeau că fiecare bărbat și femeie care a murit se ducea în Xibalba, ei ofereau apă și mâncare morților în timpul ceremoniilor lor de înmormântare, pentru ca spiritul lor să nu fie flămând în călătoria lor iminentă către înfricoșătoarea lume subterană.