Sa cercetam afirmatia pe care tot o auzim pe cei care practica yoga: „Yoga nu este religie, ci o stiinta ca oricare alta”. Aceasta inseamna ca oricine poate practica yoga, inclusiv un crestin, un musulman sau un hindus. Dar oare asa sa fie? Sa fie vorba doar de stiinta pura?
„Nucleul tare” al hinduismului il reprezinta poporul indian si, geografic, tara Indiei, de unde si numele. Astazi, dupa o izolare de secole, se fac eforturi sustinute pentru popularizarea lui pe toate continentele: Europa, Australia, America de Nord si de Sud, Africa, inclusiv Rusia Asiatica si Japonia. Hindusii sunt despartiti in sute de erezii sau scoli divergente doctrinar, care pastreaza totusi ca punct comun recunoasterea autoritatii Bhagavad Gitei, „evanghelia” hinduismului. Este un text unanim acceptat drept „sfant” si „insuflat de Dumnezeu”. Acest text este studiat sistematic de catre yoghini, si cantat zilnic ca forma de adorare a zeului Krishna.
Ce este Bhagavad Gita? Un dialog in forma de poezie, intrunind toate elementele unei teogonii, comparabil intrucatva cu poemul antic al lui Hesiod ce descrie nasterea zeului Olimpului, sau cu Iliada lui Homer, in care razboiul Troiei devine pretextul multor prietenii sau invrajbiri intre zei si oameni. Asadar, in Gita, zeul Krishna ii descopera yoga prietenului si ucenicului sau, Arjuna. Convorbirea dintre cei doi are loc cu putin inainte de inceperea unei mari batalii. Imparatul luptator Arjuna intreaba, iar Domnul (Krishna) il invata. Sa dam cuvantul textului insusi, care este extrem de revelator:
* „Dupa cum ti-am spus si inainte, o, tu, cel fara de pata, in aceasta lume exista doua cai: cea a scolii Samkhya cu yoga cunoasterii si cea a scolii Yoga cu yoga faptei” (III, 3).* „Chiar aceasta yoga din vremea inceputului ti-am explicat-o astazi. imi esti credincios si prieten; aceasta este taina suprema” (IV, 3).
Prin urmare, conform Gitei, yoga nu este o descoperire sau o creatie omeneasca, asa cum este spre exemplu stiinta. Yoga este o revelatie „dumnezeiasca”, un dar pe care zeul Krishna, „Domnul Yogai”, il ofera omenirii prin mijlocirea lui Arjuna. Mai mult decat atat, yoga este o forma de adorare prin care zeul doreste sa fie venerat de catre adeptii sai. Krishna spune:
* „Insa oamenii cu suflet mare, care au sprijin in mine, care nu au alt gand, o, fiu al lui Prtha, au parte de Natura mea divina, cunoscandu-l pe Cel Neclintit, Obarsia existentelor. Glorificandu-ma mereu, infranandu-se credinciosi legamintelor, inchinandu-mi-se, ma adora cu daruire, mereu concentrati” (IX, 13-14).* „Mereu multumit, yoghinul cu sinele stapanit, care-si tine hotararile, nazuind spre mine cu inima si cu mintea, cel daruit mie, acela mi-e drag” (XII, 14).* „Si cel care va cerceta acest dialog despre Lege dintre noi doi, acela, socot, ma va adora prin sacrificiul Cunoasterii” (XVIII, 70).

Zeul Krishna arata deci ca nu doar practicarea yoga, ci fie si numai simplul ei studiu teoretic este socotit o forma de adorare a sa! Inutil sa subliniem ca adorarea este un act pur religios, nicidecum stiintific.
Tot in Bhagavad Gita, Krishna invata ca yoga este o forma de jertfa adusa lui. Nu este nevoie sa insistam nici asupra caracterului „stiintific” al unei jertfe. Sa urmarim textul:* „Unii sacrifica toate activitatile simturilor si ale suflurilor vitale in focul stapanirii de sine aprins de Cunoastere. Unii asceti care tin legaminte aspre fac sacrificiul bunurilor materiale, sacrificiul ascezei, sacrificiul yoga si sacrificiul Cunoasterii si al recitarii Vedelor” (IV, 27-28).
In alte versete, zeul Krishna se proclama pe sine Dumnezeu creator al cosmosului. Proclama ca el este centrul si scopul in jurul caruia graviteaza si spre care tintesc toate componentele practicii hinduismului: scrierile „sfinte” (Vedele), jertfele, slujbele, mantrele, sunetul sfant OM, exercitiile yoga – toate sunt… Krishna. Sa dam cuvantul textului:* „Eu sunt stradania sacrificiului, eu sunt sacrificiul, eu sunt ofranda adusa strabunilor, eu sunt iarba magica, eu sunt mantra, eu sunt untul sacrificiului, eu sunt focul, eu sunt jertfa. Eu sunt tatal acestei lumi, muma, oranduitorul, strabunul, ceea ce trebuie cunoscut, mijlocul de purificare, silaba sacra OM, Rk, Saman si Yajus, Calea, sustinatorul, stapanul, martorul, popasul, salasul, prietenul, inceputul si nimicirea lumii, locul, asezarea, samanta, Cel Neclintit. Eu dau caldura, opresc si dau drumul ploilor; eu sunt nemurirea si moartea, si tot eu sunt – o, Arjuna! – Fiinta si Nefiinta” (IX, 16-19).
In sfarsit, sa vedem care este mobilul exersarii yoga, si totodata telul sau final:
* „Fii cu mintea la mine, daruit mie, sacrifica-mi mie, cinsteste-ma pe mine; la mine vei veni, da, ti-o fagaduiesc, mi-esti drag” (XVIII, 65).
Asadar, scopul si punctul terminus al exercitiilor yoga este unirea cu Dumnezeul Krishna, cu inventatorul, creatorul si invatatorul yogai! (de altfel, aceasta si inseamna cuvantul „yoga” – unire cu Dumnezeu). Este ceea ce invata insusi „Dumnezeul” Krishna (sau cel care se ascunde in spatele sau), si „cartea sfanta” Bhagavad Gita!
Concluzii
Yoga, filosofia pe care ea se articuleaza si din care decurg toate practicile sale, este intemeiata pe un set de conceptii fundamental religioase:– existenta si nemurirea sufletului;– metempsihoza sau reincarnarea;– legea karmei, care postuleaza rasplatirea faptelor bune sau rele ale omului de-a lungul unor vietisuccesive;– existenta unui Dumnezeu care ii calauzeste pe oameni catre El.
Gurusii stapanesc insa arta pervertirii cuvintelor si a deturnarii sensurilor. Rationamentul lor este simplu: „in lumea occidentala stiinta se bucura de autoritate, deci ar fi util sa adoptam masca stiintei”.