În inima orașului Lepakshi, India, se află o minune a arhitecturii antice indiene, care i-a uimit atât pe istorici, cât și pe arhitecți – un templu cu un stâlp care nu atinge complet pământul. Acest fenomen curios a făcut ca templul să devină un punct focal al studiilor istorice și arhitecturale, ridicând întrebări cu privire la metodele și intențiile din spatele construcției sale neconvenționale.
Templul Veerbhadra, situat în oraşul istoric Lepakshi, este renumit pentru picturile murale antice, sculpturile și minunile arheologice care datează din secolul al XVI-lea. Printre numeroasele sale caracteristici fascinante, templul găzduiește un „stâlp suspendat” care pare să sfideze legile gravitației.
Acest stâlp enigmatic nu se sprijină complet pe pământ, permițând vizitatorilor să pună chiar şi o bucată de pânză sub el, lăsându-i uimiți de această anomalie arhitecturală. Așa-numitul stâlp plutitor a stârnit intrigi, inspirând teorii despre tehnicile de construcție antice și despre scopul din spatele acestei isprăvii aparent imposibile. Detaliile din jurul construcției sale rămân învăluite în mister.
Au apărut mai multe teorii în încercarea de a explica această structură particulară. Unii sugerează că stâlpul a fost construit în mod intenționat în acest fel pentru a demonstra abilitățile arhitecturale avansate și stabilitatea templului în ciuda stâlpului care levitează. Alții cred că este rezultatul unui defect de design, o dovadă a imperfecțiunilor care pot apărea în căutarea excelenței arhitecturale. Indiferent de originile sale, stâlpul care levitează continuă să atragă o multitudine de cercetători și vizitatori curioși.
Adăugând aerului de mister, legendele locale oferă propriile lor explicații. O astfel de poveste propune că stâlpul a fost construit de ființe divine, arătându-și puterile cerești muritorilor.